MĂTRĂȘI, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. sb. potrošiti.

mătrăși [At: ALECSANDRI, T. 604 / V: (reg) matreși, motroși, motroci, (cscj) ~ăsa / Pzi: ~șesc / E: cf srb potrožiti „a cheltui, a consuma”] 1 vt (Reg; c. i. averi, bani, lucruri) A cheltui risipind. 2 vt A distruge. 3 vt (Trs) A călca în picioare. 4 vt (Trs) A mototoli (1). 5 vt (Trs) A utiliza ceva. 6 vt (Reg) A face să dispară (pe furiș, în grabă) Si: a ascunde, a dosi. 7 vt (Olt) A fura. 8 vt (Fam) A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare sau plictisitoare Si: a alunga, a goni, a se descotorosi. 9 (Pop; șîe a ~ din lumea asta) A ucide. 10-11 vt (Fam) (A concedia sau) a face să fie concediat, mutat, transferat. 12 vr A pleca în grabă și cam fără voie Si: (fam) a se căra, a se cărăbăni.

MĂTRĂȘI, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. scr. potrošiti.

MĂTRĂȘI, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Popular, cu privire la oameni) 1. A goni, a alunga, a da afară. Cît aș fi... de ferice, De-aș putea s-o mătrășesc! ALECSANDRI, T. 604. ◊ Fig. De demult erai tu mătrășit din lumea asta. CREANGĂ, P. 324. 2. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui, a risipi, a irosi. După ce au mătrășit ei toate acestea... au vrut să fure altaceva, ca să aibă ce să mănînce. SBIERA, P. 262.

A MĂTRĂȘI ~esc tranz. fam. 1) (persoane nedorite) A îndepărta în mod forțat și obraznic; a da afară; a sili să plece; a alunga; a goni; a izgoni; a fugări. 2) A face să se mătrășească. 3) (oameni, animale, plante, așezări etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi; a distruge. /cf. sb. potrošiti

A SE MĂTRĂȘI mă ~esc intranz. fam. A pleca în grabă și fără voie; a se cărăbăni; a se căra. /cf. sb. potrošiti

mătrășì v. Mold. fam. a expedia: de mult erai tu mătrășit din lumea asta CR. [Origină necunoscută].

matreși v vz mătrăși

mătrăsa v vz mătrăși

motroci v vz mătrăși

motroși² v vz mătrăși

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.

motroșésc, V. mătrășesc.

mătrăși (a ~) (pop., fam.) (desp. mă-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășesc, 3 sg. mătrășește, imperf. 1 mătrășeam; conj. prez. 1 sg. să mătrășesc, 3 să mătrășească

mătrăși (a ~) (pop., fam.) (mă-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășesc, imperf. 3 sg. mătrășea; conj. prez. 3 să mătrășească

mătrăși vb. (sil.-tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășesc, imperf. 3 sg. mătrășea; conj. prez. 3 sg. și pl. mătrășească

mătrăși, mătrășesc v. t. 1. a îndepărta o persoană a cărei prezență este supărătoare; a goni, a alunga 2. a ucide 3. a scăpa de un obiect nefolositor

MĂTRĂȘI vb. v. alunga, arunca, asasina, ascunde, azvârli, căra, cheltui, concedia, depărta, dosi, fugi, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, mistui, omorî, prăpădi, risipi, scoate, suprima, ucide, zvârli.

mătrăși vb. v. ALUNGA. ARUNCA. ASASINA. ASCUNDE. AZVÎRLI. CĂRA. CHELTUI. CONCEDIA. DEPĂRTA. DOSI. FUGI. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. MISTUI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. SCOATE. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.

mătrășí, mătrășesc, v.t. (reg.) 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui, a risipi, a consuma” (Scriban, MDA).

mătrăși, mătrășesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui, a risipi, a consuma” (Scriban, DEX, MDA).

mătrăși, -esc, vb. tranz. – 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui” (MDA).

MĂTRĂȘÍ vb. IV. Tranz. 1. (Regional; complementul indică averi, bani, lucruri) A cheltui, a consuma risipind, a împrăștia ; a prăpădi, a distruge. După ce au mătrășit ei toate acestea, nu mai avea cu ce să trăiască și au vrut să fure altceva, ca să aibă ce să mânînce. SBIERA, P. 262, cf. REV. CRIT. III, 160, NOVACOVICIU, C. B. II, 5, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI și din VICOVU DE SUS-RĂDĂUȚI. O mătrășit averea. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ (Prin Transilv.) A călca în picioare, a mototoli. Com. din FRATA-TURDA, cf. com. BENIUC, ALR II 3 448/260. ♦ (Prin Transilv.) A folosi, a utiliza ceva. I. CR. VI, 127. 2. (Regional) A face să dispară (pe furiș, în grabă), a dosi; a ascunde. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., PAȘCA, GL., A VI 26. ♦ (Prin Olt.) A fura, a jefui. Lui Dumitru i-a mătrășit tot din casă az noapte. BOCEANU, GL. 3. (Familiar) A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare sau plictisitoare ; a face să plece, a alunga, a goni, a se descotorosi de cineva. Vai mie! cu groaz-aice, Eu pe dînsa o privesc. Cît aș fi, zău, de ferice, De-aș putea s-o mătrășesc! ALECSANDRI, T. 604. Fie că i-a venit Mitu de hac! Iute-iute l-a mătrășit. VLAHUȚĂ, D. 268. Mama s-a supărat grozav pe vorba Anicăi și i-a mătrășit pe toți afară. TEODOREANU, M. U. 393, cf. BOCEANU, GL., I. CR. V, 152, PAMFILE, J. II, 154, IORDAN, L. M. 193. ♦ E x p r. A mătrăși din lumea asta = a ucide. De demult erai tu mătrășit din lumea asta. . . dacă nu-ți întră Dumnezeu în voie. CREANGĂ, P. 324. ♦ (Regional) A ucide. Și pune mîna pe bietul om care nu-i făcuse nimic și-l strînge de gît. După ce-l mătrășește, îl acopere cu frunze. RĂDULESCU-CODIN, Î. 118. ♦ (Familiar) A concedia sau a face să fie concediat, mutat, transferat. ♦ R e f l. A pleca (în grabă și cam fără voie) ; (familiar) a se căra, a se cărăbăni. Cf. TDRG, CADE, IORDAN, M. 193. – Prez. ind.: mătrășesc. -Și: (regional) mătrăsá (LEXIC REG. 9) vb. I ; matreșí (com. din RĂDĂUȚI), motroși, motroci (I. CR. V, 95, CV 1951, nr. 3, 46) vb. IV. – Cf. scr. potrošiti „a cheltui, a consuma”.

MATREȘÍ vb. IV v. mătrăși.

MĂTRĂSÁ vb. I v. mătrăși.