măturișcă sf [At: SLAVICI, O. II, 24 / Pl: ~ști / E: mătură + -ișcă] 1-2 (Rar) Măturică (1-2). 3 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 4 (Reg) Mătură (13).

MĂTURIȘCĂ s. v. măturea, măturică, măturice, măturiță, năfurică.

măturișcă s. v. MĂTUREA. MĂTURICĂ. MĂTURICE. MĂTURIȚĂ. NĂFURICĂ.

MĂTURIȘCĂ s. f. 1. (Rar) Măturică (1). Hubărnațl făcea rînduială, strîngea fărămiturile cu măturișca. SLAVICI, O. II, 24. 2. (Bot. ; regional) Năfurică (Artemisia annua). Cf. BULET. GRĂD. BOT. V, nr. 3-4, 54, PANȚU, PL. 3. (Regional) Mătură (6) (Petrila). A III 17. – Pl.: măturiști. – Mătură + suf. -ișcă.