măzănaie sf [At: DDRF / Pl: ~năi / E: ns cf ger Maserholz „lemn cu pete”] 1 (Mol) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor Si: (reg) moțochină (6). 2 (Pex) Bucată de lemn cu noduri proeminente. 3 (Pex) Umflătură. 4 (Pex) Tumoare. 5 (Reg; dep) Fată urâtă. 6 (Reg) Unealtă cu care se crapă lemne.

măzănáĭe f. (cp. cu rus. mázannyĭ, -aĭa, uns, -ă). Nord. Unflătură, bolfă (de ex., pe trunchĭu unuĭ arbore). – Pop. ma-. V. bănănaĭe.

măzănaie, măzănii, s.f. (reg.) umflătură pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare.^[1]

MĂZĂNAIE s. f. 1. (Mold.) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor, (regional) moțochină; p. ext. bucată de lemn cu noduri proeminente. Cf. DDRF, TDRG. Căuș făcut dintr-o mazanaie. ȘEZ. III, 92. Lemn închircit care prezintă mulțime de mădzănăi (nodîlcuri). ib. V, 74. Trebuie să crăp niște măzănăi. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ P. e x t. Umflătură, tumoare. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. cf. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru o fată urîtă (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 180. S-a măritat și măzănaia asta. ib. 2. (Regional) Unealtă cu care se crapă lemne. Com. din BUCȘOAIA-GURA HUMORULUI. - Pl.: măzănăi. – Etimologia necunoscută. Cf. g e r m. M a s e r h o l z „ lemn cu pete”.