3 definiții pentru mățălău
Explicative DEX
mățălău sn [At: CHEST. IV, 128/808 / Pl: ~laie / E: maț + -ălău] 1 (Reg) Loc de arătură lung și îngust. 2 (Trs) Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ițe și prin spată.
Regionalisme / arhaisme
mățălău, mățălaie, s.n. (reg.) 1. loc de arătură lung și îngust. 2. fir de urzeală netrecut prin ițe, prin spată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MĂȚĂLĂU s. n. 1. (Regional) Loc de arătură lung și îngust (Oveselu-Drăgășani). CHEST. IV 128/808. 2. (Prin Transilv.) Fir de urzeală care n-a avut loc să treacă prin ițe și prin spată. Cf. ALR I 1291/138, 150. – Pl.: mățălaie. – Maț + suf. -ălău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mățălău
mățălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)