NAILON, (2) nailonuri, s. n. 1. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice. 2. Țesătură fabricată din aceste fibre. [Pl. și: nailoane] – Din engl. nylon.

nailon sn [At: DM / S și: nylon / Pl: (rar) ~uri / E: eg nylon] 1 Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, utilizată la confecționarea unor țesături subțiri și a unor produse tehnice. 2 (Pex) Țesătură fabricată din fire de nailon (1).

NAILON, nailoane, s. n. Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice; p. ext. țesătură fabricată din aceste fibre. – Din engl. nylon.

NAILON s.n. Masă plastică întrebuințată ca fibră textilă, în plăci, ca imitație de piele etc. [Pron. nai-lon, scris și nylon. / < engl. nylon, cf. fr. nylon – nume comercial].

NAILON s. n. fibră textilă sintetică, foarte rezistentă. (< engl. nylon)

NAILON n. 1) Fibră textilă sintetică utilizată la fabricarea unor țesături subțiri și a altor produse industriale. 2) Țesătură din astfel de fibre. [Sil. nai-] /<engl. nylon

NYLON s.n. v. nailon.

nailon (desp. nai-) s. n., (sorturi) pl. nailonuri

nailon (nai-lon) s. n., (sorturi) pl. nailonuri

nailon s. n. (sil. nai-)

NAILON (NYLON) (< engl.) s. n. Fibră textilă poliamidică, utilizată la fabricarea țesăturilor subțiri și a unor produse tehnice.

NYLON v. nailon.

a avea nailon expr. (intl.) a atrage, a seduce