NAZURI s. n. pl. (Fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NAZURI s. n. pl. (Pop. și fam.) Capricii, mofturi, toane. ◊ Expr. A face nazuri = a se comporta ca un om răsfățat, afectat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite. – Din tc. nāz.

NAZURI s. n. pl. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Capricii, mofturi, toane. În puterea prieteniei, iartă-mi aceste nazuri de lăcomie literară. ODOBESCU, S. III 39. Băiatul a făcut o vreme nazuri. ȘEZ. III 95.

názurĭ V. naz.

naz¹ sn [At: LET². III, 283 / Pl: ~uri / E: tc naz] (Mpl) 1 Gest, comportament, atitudine etc. de om răsfățat Si: fandoseală, nansuri, sclifoseală. 2 Gust schimbător. 3 Dorință sau pretenție nechibzuită. 4 Capriciu. 5 (Îe) A face ~uri (sau, rar, ~) A se comporta ca un om răsfățat, cu pretenții schimbătoare sau nechibzuite Si: a se fandosi. 6 (Îae) A refuza ceva în mod afectat.

NAZ ~uri n. mai ales la pl., pop., fam. Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; capriciu; moft; marafet; maraz; toană. * A face ~uri a se comporta pretențios și nechibzuit. /<turc. naz

naz n. (întrebuințat la pl.] 1. caprițiu: îi făcea toate voile și nazurile; 2. moft: a face nazuri. [Turc. NAZ].

naz n., pl. urĭ (turc. [d. pers] naz, afectare, mofturĭ; ngr. nazi). Fam. Mofturĭ, capriciĭ: copiĭ plinĭ de nazurĭ. A face nazurĭ, a face mofturĭ, a te opune din capriciŭ: sătulu face nazurĭ la mîncare; cînd eraĭ bogat, făceaĭ nazurĭ.

nazuri (fam.) s. n. pl. (în: a face ~)

nazuri (fam., în expr. a face ~) s. n. pl.

naz s. n., pl. nazuri

naz (nazuri), s. n. – 1. (Înv.) Pretenție. – 2. Capriciu, moft. – Mr. naje, pl. năzi. Tc. (per.) naz (Șeineanu, II, 270; Lokotsch 1563), cf. ngr. νάζί, alb. nas (Meyer 298). – Der. năzuros, adj. (capricios, mofturos, nemulțumit).

nazuri s. n. pl. (pop.) capricii, mofturi, toane

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios.

NAZ s. v. capriciu.

NAZ s. (mai ales la pl.) capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bîzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (Și-a satisfăcut ~.)