opțiuni
8 definiții pentru năbârgeac

Explicative DEX

năbârgeac sm, am [At: PAMFILE, A. R. 252 / V: ~bărgeag, ~vâr~ / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) prost. 3-4 (Om) bleg.

năbărgeag a vz năbârgeac

năvârgeac a vz năbârgeac

NĂBÎRGEAC adj. Prost, nătîng, bleg: dar ea, fată frumoasă, bogată și de neam, cum era să ia pe cioban, urît și ~? (R.-COD.) [comp. srb. nabrćko „leneș, trîntor”].

Sinonime

NĂBÂRGEAC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năbârgeac, -ă adj., s.m.., s.f. (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; reg.) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

năbîrgeac adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Tezaur

NĂBÎRGEAC adj. (Regional; despre oameni) Prost, bleg, nătîng (I 1). cf. pamfile, a. r. 252. Dar ea, fată frumoasă... cum era să ia pe cioban, urît și năbîrgeac. rădulescu-codin, î. 163. ♦ (Substantivat) Rîd fetele toate... numai bietul năbîrgeac înghite noduri. lungianu, cl. 229. – pl.:? – Și: năbărgeag (dr. i, 288), năvîrgeac (ib.) adj. – Etimologia necunoscută.

Intrare: năbârgeac
năbârgeac adjectiv
adjectiv (A57)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năbârgeac
  • năbârgeacul
  • năbârgeacu‑
  • năbârgeacă
  • năbârgeaca
plural
  • năbârgeci
  • năbârgecii
  • năbârgece
  • năbârgecele
genitiv-dativ singular
  • năbârgeac
  • năbârgeacului
  • năbârgece
  • năbârgecei
plural
  • năbârgeci
  • năbârgecilor
  • năbârgece
  • năbârgecelor
vocativ singular — —
plural — —
năbărgeag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năvârgeac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)