năhui, ~e a [At: REV. CRIT. III, 162 / V: năui / Pl: ~ / E: cf tehui] (Trs; Ban; d. oameni) Prost.

năhúĭ adj. V. tehuĭ.

năui, ~e a vz năhui

tehui², ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat² (1).

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.

NĂHUI adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

năhui adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

NĂHUI, -IE adj. (Transilv. și prin Ban.) Prost, tont, nerod. cf. REV. CRIT. iii, 162, VICIU, GL., DENSUSIANU, Ț.H. 325, PACALĂ, m. R. 140. Nu striga ca un năui! L COSTIN, GR. BĂN.145. – pl. : năhui. – Și: năui, -ie adj. – cf. tehui.