29 de definiții pentru nămete

din care

Explicative DEX

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.

nămete sm [At: LB / V: (reg) momet, namete, nameț, năimeț, nămat, nămet, nămeț sn, nomeț / Pl: ~eți, (rar, sn) ~uri / E: bg намет] (Mpl) 1 Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol Si: noian, troian. 2 (Pex; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 3 Grămadă.

NĂMETE, NEMETE sm. 1 🌦 Morman de zapadă îngrămădită de viscol, troian: dete... peste munți de cremene... cîmpii de ghiață cu nămeți de zăpadă (ISP.) 2 Pr. ext. Valuri enorme: se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată (VLAH.) 3 F Uriaș, colos [bg. srb. nametu].

NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: nemete (ODOBESCU, S. III 63) s. m.

NĂMETE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet

năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.

homete sm vz nămete

momet s vz nămete

namete smi vz nămete

nameț s vz nămete

năimet s vz nămete

nămăt3 s vz nămete

nămet1 sm vz nămete

nămeț sn vz nămete

nemet2 sn vz nămete

nemete sm vz nămete

nomeț sm vz nămete

NEMETE s. m. v. nămete.

NEMETE s. m. v. nămete.

nemète m. 1. grămadă de zăpadă strânsă de vânt; 2. fig. colos: un nemete de erudițiune OD. [Și nămet = serb. NAMET (din slav. NAMETATI, a arunca; v. zăpadă)].

neméte V. nămete.

Ortografice DOOM

nămete (grămadă de zăpadă) s. m., (mai frecv.) pl. nămeți

nămete (troian) s. m., pl. nămeți

nămete s. f., pl. nămeți

Etimologice

nămete (nămeți), s. m.1. Troian, morman de zăpadă. – 2. Uriaș, gigant. – Var. nămet, neme(t)e. Mr. nămet. Sb. namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb. nametati „a amplasa” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. omăt, podmet. Sensul al doilea arată o asociere a acestui cuvînt cu creațiile expresive de tipul mamină sau namilă „pocitanie”: de la o var. neatestată *namură s-ar fi format un sing. regresiv nam, s. m. (obiect voluminos), cf. Scriban; și prezența acestui cuvînt ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-ar fi considerat nămete ca un der. de la nam cu suf. -ete. Der. nămetenie (var. nemetenie, nemetanie), s. f. (pocitanie, fantoșă; uriaș); nămeți (var. nemeți), vb. (a bloca, a închide; a acumula zăpadă pînă la blocarea intrărilor); nămornic, adj. (colosal, enorm), cf. mamorniță; nemeț (var. nămeteț, nimiteț), s. m. (minge, cucui; Mold., fular), cu suf. -eț, cf. rut. nametka „fular”; nimăt, s. n. (Mold., îngrăditură, gard).

Sinonime

NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

Tezaur

NĂMETE s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol; troian, noian (I 1). cf. lb, i. golescu, c., valian, v. O parte a gurguiului, împresurată de cenușă groasă ca un nămet de nea. codru-drăgușanu, c. 170, cf. polizu. Cîmpii de gheață cu nămieți de zăpadă. ispirescu, l. 57. Fum pe coșul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nămeții pînă la streșini. DELAVRANCEA, H. T. 14, cf. PAMFILE, VĂZD. 168. Nămeții și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata, îmbîcsea și mai mult curtea caselor. ardeleanu, d. 294. Nămeți de la pol te cuprind. bacovia, o. 132. Nămeții se topiră în bălți murdare. c. petrescu, Î. ii, 157, cf. id. r. dr. 55. Nămeții urcau zăplazurile, și cu greu răzbeai pe la răspîntii, unde ninsoarea spulberată se vîntura ca pleava la aria de treierat. i. botez, șc. 49. Zece zile-a viscolit... Zece nopți și zece zile, Huruiau mii de tocile, Ascuțind printre nămeți, Suliți, săbii și săgeți. arghezi, s. p. 126. Viscolul care bîntuise... adunase nămeți uriași. stancu, r. a. iv, 62, cf. iii, 374, v, 299. Razele slabe ale soarelui au început să topească nămeții. scînteia, 1954, nr. 2 916. Mai greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să luptați cu nămeții. pas, z. i, 294. Trebuia să dea zilnic o bătălie cu nămeții, ca să ajungă la Gara de nord. beniuc, m. c. i, 298. Sprintenă, elegantă, sania despica nămeții, aruncînd în lături cu partea din față... două brazde albe. galan, z. r. 145. Acu sosise iarna și era nămetele mare, nu glumă. rădulescu-codin, l. 11, cf. 8, alr i 1252. Ridică-ți nemetul dinaintea ușii tale și nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău. zanne, p. i, 50. ◊ Fig. Tăceți s-adorm, nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții, Și-asupră-mi anii grei și-aștern nămeții. vlahuță p. 210. ♦ p. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman (1). Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmigiului. macedonski, o. iii, 47. Talazurile negre... se izbesc de coastele vaporului, care, gîfîind greoi, se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată. vlahuță, r. p. 55. Nămete de lemne. vîrcol, v. 96. ◊ Fig. A te copleși sub un nămete de erudițiune cinegetico-academică. odobescu, s. iii, 63. – pl.: nămeți. – Și: (regional) nămet s. m., nămeț (alr i 1 252/790; pl. nămete, ib.) s. n., nămăt (vîrcol, v. 96), năimeț (alr i 1 252/5) subst., namete (polizu, lm, tdrg, alr i 1 252/870, 885, 887) s. m., nameț (alr i 1 252/880) subst., nemete (lb, valian, v., costinescu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DELAVRANCEA, O. II, 43, tdrg, alr i 1 252/100, 896, 898; pl. și, n., nemeturi, lb) s. m., nemet (pl. nemete, alr i 1252/748) s. n., nomeț (ib. 1 252/770) s. m., momet (vîrcol, v. 96) subst. – Din bg. намет.

NĂMETE s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă căzută într-un loc sau îngrămădită de viscol; troian, noian (I 1). cf. lb, i. golescu, c., valian, v. O parte a gurguiului, împresurată de cenușă groasă ca un nămet de nea. codru-drăgușanu, c. 170, cf. polizu. Cîmpii de gheață cu nămieți de zăpadă. ispirescu, l. 57. Fum pe coșul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nămeții pînă la streșini. DELAVRANCEA, H. T. 14, cf. PAMFILE, VĂZD. 168. Nămeții și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata, îmbîcsea și mai mult curtea caselor. ardeleanu, d. 294. Nămeți de la pol te cuprind. bacovia, o. 132. Nămeții se topiră în bălți murdare. c. petrescu, i. ii, 157, cf. id. r. dr. 55. Nămeții urcau zăplazurile, și cu greu răzbeai pe la răspîntii, unde ninsoarea spulberată se vîntura ca pleava la aria de treierat. i. botez, șc. 49. Zece zile-a viscolit... Zece nopți și zece zile, Huruiau mii de tocile, Ascuțind printre nămeți, Suliți, săbii și săgeți. arghezi, s. p. 126. Viscolul care bîntuise... adunase nămeți uriași. stancu, r. a. iv, 62, cf. iii, 374, v, 299. Razele slabe ale soarelui au început să topească nămeții. scînteia, 1954, nr. 2 916. Mai greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să luptați cu nămeții. pas, z. i, 294. Trebuia să dea zilnic o bătălie cu nămeții, ca să ajungă la Gara de nord. beniuc, m. c. i, 298. Sprintenă, elegantă, sania despica nămeții, aruncînd în lături cu partea din față... două brazde albe. galan, z. r. 145. Acu sosise iarna și era nămetele mare, nu glumă. rădulescu-codin, l. 11, cf. 8, alr i 1252. Ridică-ți nemetul dinaintea ușii tale și nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău. zanne, p. i, 50. ◊ Fig. Tăceți s-adorm, nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții, Și-asupră-mi anii grei și-aștern nămeții. vlahuță p. 210. ♦ p. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman (1). Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmigiului. macedonski, o. iii, 47. Talazurile negre... se izbesc de coastele vaporului, care, gîfîind greoi, se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată. vlahuță, r. p. 55. Nămete de lemne. vîrcol, v. 96. ◊ Fig. A te copleși sub un nămete de erudițiune cinegetico-academică. odobescu, s. iii, 63. – pl.: nămeți. – Și: (regional) nămet s. m., nămeț (alr i 1 252/790; pl. nămete, ib.) s. n., nămăt (vîrcol, v. 96), năimeț (alr i 1 252/5) subst., namete (polizu, lm, tdrg, alr i 1 252/870, 885, 887) s. m., nameț (alr i 1 252/880) subst., nemete (lb, valian, v., costinescu, lm, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DELAVRANCEA, O. II, 43, tdrg, alr i 1 252/100, 896, 898; pl. și, n., nemeturi, lb) s. m., nemet (pl. nemete, alr i 1252/748) s. n., nomeț (ib. 1 252/770) s. m., momet (vîrcol, v. 96) subst. – Din bg. намет.

Intrare: nămete
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nămete
  • nămetele
plural
  • nămeți
  • nămeții
genitiv-dativ singular
  • nămete
  • nămetelui
plural
  • nămeți
  • nămeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemete
  • nemetele
plural
  • nemeți
  • nemeții
genitiv-dativ singular
  • nemete
  • nemetelui
plural
  • nemeți
  • nemeților
vocativ singular
plural
nomeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nămeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nămăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năimet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nameț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
namete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
momet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
homete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nămet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nămete, nămețisubstantiv masculin

  • 1. mai ales la plural Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. DLRLC
    • format_quote Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. DLRLC
    • format_quote Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Cantitate mare din ceva. DEX '09 DEX '98
      • format_quote metaforic Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.