oblojeală sf [At: GANE, N. II, 149 / V: (reg) obluj~, ~jea / Pl: ~eli și ~ele / E: obloji + -eală] 1 (Îvp) Doctorie folosită mai ales în medicina populară preparată din fierturi de plante, care se aplică pe partea bolnavă a corpului sau cu care se fac băi ori infuzii Si: (înv) oblojitură (1). 2 Compresă îmbibată cu această doctorie Si: cataplasmă, pansament, (înv) oblojitură (2). 3 (Reg) Inhalație de aburi de fân opărit.

OBLOJEALĂ, oblojeli și oblojele, s. f. (Popular) Cataplasmă, pansament. Rănile dezlegate din bandaje și oblojeli. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 241. Mi-o închipuiam acum înconjurată de copii... făcînd oblojele dascălului Gheorghe. GANE, N. II 149. Tot îmbla din babă în babă cu descîntece și cu oblojele. CREANGĂ, P. 111.

OBLOJEALĂ ~eli f. pop. 1) Mijloc extern de tratament, prin aplicarea unei comprese, cataplasme sau unguent (pe partea bolnavă a corpului). 2) Aplicare a unor medicamente și a unor materiale sterile de protecție (vată, tifon) pe o rană sau pe un organ bolnav, pentru a le feri de infecție și a le vindeca; pansament. [Sil. -blo-] /a obloji + suf. ~eală

oblojeală f. compresă, cataplasm: umbla din babă în babă cu descântece și cu oblojele CR. [Tras din oblojì].

oblojeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a obloji. Cataplazmă, pastă pusă pe o bubă saŭ unflătură.

oblojea sf vz oblojeală

oblujeală sf vz oblojeală

oblojeală (pop.) (desp. o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojelii; pl. oblojeli

oblojeală (pop.) (o-blo-) s. f., g.-d. art. oblojelii; pl. oblojeli

oblojeală s. f. (sil. -blo-), g.-d. art. oblojelii; pl. oblojeli

oblojeală

oblojeală, -jeli. corectat(ă)

OBLOJEALĂ s. v. bandaj, cataplasmă, compresă, fașă, pansament, prișniț, tifon.

oblojeală s. v. BANDAJ. CATAPLASMĂ. COMPRESĂ. FAȘĂ. PANSAMENT. PRIȘNIȚ. TIFON.