opțiuni
  • info

14 definiții pentru oborî

din care

Explicative DEX

OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Reg.) A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ; a omorî; fig. a scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. – Din sl. oboriti.

OBORÎ, obor, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A doborî, a culca (cu o lovitură) la pămînt, a ucide; fig. a scoate prin uneltiri dintr-un post, dintr-o demnitate. Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187.

oborî v. 1. Mold. a doborî: cu a lui groaznică năvală cai, călăreți oborînd NEGR. [Slav. OBORITI, a răsturna, a prăpădi].

2) obór, a -î v. tr. (vsl. o-boriti, a desființa, d. boron-brati, a lupta; sîrb. boriti se, a lupta. V. obor 2 și dobor). Vechĭ. Dobor, trîntesc. Răpun. Fig. Desființez: a oborî o lege.

Ortografice DOOM

oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 oboară, imperf. 1 oboram; conj. prez. 1 sg. să obor, 3 să oboare; imper. 2 sg. afirm. oboară

oborî (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 oboară, perf. s. 3 sg. oborî, 3 pl. oborâră; ger. oborând; part. oborât

oborî vb., ind. prez. 1 sg. obor, 3 sg. și pl. oboară

obor, oboară 3 sg. și pl., -rînd ger., -rît prt., -rîtor adj. v.

Etimologice

oborî (obor, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).

Sinonime

OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

oborî vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CULCA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNTINDE. LUNGI. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.

Regionalisme / arhaisme

oborî, obor, (aborî), v.t. (reg.) A doborî, a răsturna: „Apoi o zinit un vânt de-o oborât pădurea tătă gios” (Papahagi, 1925: 320). – Din sl. oboriti „a răsturna, a prăpădi” (Scriban, DEX, MDA).

oborî, obor, (aborî), vb. tranz. – (reg.) A doborî (Papahagi, 1925): „Apoi o zinit un vânt de-o oborât pădurea tătă gios” (Papahagi, 1925: 320; Sat Șugatag). – Din sl. oboriti „a răsturna, a prăpădi” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

oborî, obor, vb. tranz. – A doborî (Papahagi 1925). – Din sl. oboriti.

Intrare: oborî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oborî
  • oborâre
  • oborât
  • oborâtu‑
  • oborând
  • oborându‑
 singular plural
  • oboară
  • oborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obor
 (să)
  • obor
  • oboram
  • oborâi
  • oborâsem
a II-a (tu)
  • obori
 (să)
  • obori
  • oborai
  • oborâși
  • oborâseși
a III-a (el, ea)
  • oboară
 (să)
  • oboare
  • obora
  • oborî
  • oborâse
plural I (noi)
  • oborâm
 (să)
  • oborâm
  • oboram
  • oborârăm
  • oborâserăm
  • oborâsem
a II-a (voi)
  • oborâți
 (să)
  • oborâți
  • oborați
  • oborârăți
  • oborâserăți
  • oborâseți
a III-a (ei, ele)
  • oboară
 (să)
  • oboare
  • oborau
  • oborâră
  • oborâseră
obori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oborî, oborverb

  • 1. regional A doborî ceva sau a pune pe cineva la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doborî omorî ucide
    • format_quote Pe tatăl meu... îl oborîseră cu buzduganele vorniceii Sucevii. SADOVEANU, N. P. 33. DLRLC
    • format_quote N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • format_quote Ei știu foarte bine, că de nu mă vor oborî ei, eu îi voi oborî. KOGĂLNICEANU, S. 187. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate pe cineva dintr-un post, dintr-o demnitate prin diverse uneltiri. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.