25 de definiții pentru oftică

din care

Explicative DEX

OFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: oftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

OFTICĂ, oftici, s. f. (Pop.) Tuberculoză pulmonară; ftizie. ◊ Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). [Var.: oftigă s. f.] – Din ngr. óhtikas.

oftică sf [At: KLEIN, D. 6 / V: (Mol) ~igă, (înv) oht~, (reg) opt~, (Olt) osfi~ (A și: osfi) / A și: ofti / E: ngr ὄχτικας] 1 (Pop) Tuberculoză pulmonară Si: ftizie. 2 (Fig) Pacoste. 3-4 (Fam; îe) A avea ~ (pe cineva) A-i fi necaz (pe cineva). 5 (Pop; îe) A-i fi ~ (de cineva sau de ceva) sau a-i face (cuiva) ~ A-i face cuiva în ciudă. 6 (Reg) Boală pulmonară a animalelor (spc a cailor) Vz astm, (pop) suspin, tignafes. corectat(ă)

OFTICĂ s. f. (Popular) Tuberculoză pulmonară; ftizie, boală de piept. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3. – Variantă: ofti (HOGAȘ, M. N. 154) s. f.

OFTICĂ f. Tuberculoză pulmonară; ftizie. [G.-D. ofticii] /<ngr. óhtikas

oftică f. numele popular al ftiziei. [Gr. mod. OHTIKAS = gr. clas. HEKTIKÈ].

óftică (vest) și óftigă (est) f., pl. ĭ (din maĭ vechiu oht-, d. ngr. óhtikas și óhtigas, vgr. ektikós, oftigos, [d. éxis, starea sănătățiĭ, ého, am, ca fr. malade, d. lat. male habitus, care se are răŭ = bolnav]; bg. óhtika, óftika. V. mitoc). Ftizie, tuberculoză pulmonară, atac. – În Olt. ósfică.

OFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTIGĂ s. f. v. oftică.

OFTIGĂ s. f. v. oftică.

heptică sf vz oftică

ieftică sf vz oftică

oftigă sf vz oftică

ohtică sf vz oftică

optică sf vz oftică

osfică2 sf vz oftică

óhtică, V. oftică.

Ortografice DOOM

oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftică (pop., fam.) s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftică s. f., g.-d. art. ofticii; pl. oftici

oftică, gen. ofticii

Etimologice

oftică (oftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul hf pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).

Argou

oftică, oftici s. f. 1. supărare, necaz, enervare 2. invidie

a avea oftică (pe cineva) expr. a avea resentimente (față de cineva)

Sinonime

OFTICĂ s. v. ftizie, tebece, tuberculoză.

oftică s. v. FTIZIE. TEBECE. TUBERCULOZĂ.

Regionalisme / arhaisme

oftícă, oftici, s.f. (pop.) Afecțiune pulmonară, tuberculoză: „Dascălul principal Petru Bilțiu s-a îmbolnăvit de oftică, motiv pentru care nu și-a putut desfășura prelegerile școlare mai bine de trei luni” (Câmpeanu, 2016). – Din ngr. óhtikas (Scriban, DER, DEX).

Intrare: oftică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftică
  • oftica
plural
  • oftici
  • ofticile
genitiv-dativ singular
  • oftici
  • ofticii
plural
  • oftici
  • ofticilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oftigă
  • oftiga
plural
  • oftigi
  • oftigile
genitiv-dativ singular
  • oftigi
  • oftigii
plural
  • oftigi
  • oftigilor
vocativ singular
plural
osfică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ohtică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
heptică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieftică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oftică, ofticisubstantiv feminin

  • 1. popular Tuberculoză pulmonară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. DLRLC
    • format_quote Actorii căpătau junghiuri, junghiurile aduceau oftica. NEGRUZZI, S. I 345. DLRLC
    • format_quote Cel mijlociu... bînd odată apă pe osteneală, au căpătat oftică. DRĂGHICI, R. 3. DLRLC
    • chat_bubble familiar A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble familiar A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva). DEX '09 DEX '98
      sinonime: supăra
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.