OGRADĂ, ogrăzi, s. f. (Reg.) 1. Curte, bătătură. 2. Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.

ogradă sf [At: PSALT. HUR. 6^v/25 / V: (reg) ~readă / Pl: ~răzi și (rar) ~de / E: slv ограда] 1 (Îrg) Gard. 2 (Reg) Loc în care se adăpostesc unele animale sălbatice Vz bârlog, vizuină. 3 (Reg) Staul. 4 (Pop) Curte. 5 (Înv) Gospodărie boierească, alcătuită din casă și acareturi. 6 (Înv) Totalitate a persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. 7 (Reg) Grădină. 8 (Reg) Livadă. 9 (Reg; îs) ~ de vie Vie de 20-30 de pogoane. 10 (Reg) Loc cultivat Si: țarină. 11 (Reg) Semănătură. 12 (Reg) Loc în care se depozitează fânul. 13 (Reg) Loc pe care se treieră grâul. 14 (Reg) Vatră a satului.

OGRADĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. 2. (Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.

OGRADĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. Toată lumea strălucește ca o ogradă de fazani, păuni și alte păsări brodate și decorative. ARGHEZI, P. T. 26. Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță. REBREANU, R. II 30. Cucuta crește prin ogradă. GOGA, P. 19. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. EMINESCU, N. 51. 2. (Regional) Grădină cu arbori fructiferi. Ogrăzile de pruni și mere se îndoiau sub greutatea pometului. DELAVRANCEA, la CADE. 3. (Învechit) Îngrăditură, gard. Boul... a dat cu cornul cel stîng și le-a sfarmat zmeilor ogrăzile, zidurile și curțile. SBIERA, P. 189.

OGRADĂ ogrăzi f. 1) Loc îngrădit în jurul unei case; curte. 2) înv. Îngrăditură făcută din lemn, piatră etc. în jurul unui teren; gard. /<sl. ograda

ogradă f. 1. îngrădire, coprins: ogradă încinsă cu ziduri OD.; 2. Mold. Tr. curte: toate păsările din ograda boierească CR. [Slav. OGRADA].

ográdă f., pl. ăzĭ (vsl. o-grada, o-gradŭ, îngrăditură, o-graditi, a îngrădi; bg. sîrb. ograda; ung. garád, V. gard). Curte, îngrăditură (Mold.): o casă în fundu ogrăziĭ. Arman, îngrăditura unde treĭeră mașina. Munt. Livadă: ogradă de prunĭ.

ogreadă sf vz ogradă

ogradă (reg.) (desp. o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. ogrăzii; pl. ogrăzi

ogradă, -grăzi.

ogradă (ogrăzi), s. f. – Curte, împrejmuire. Sl. (bg.) ograda (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Conev 79), cf. gard.

ogradă, ogrăzi s. f. (iron.) balcon al unui apartament de bloc.

a arunca pisica (moartă) în ograda altcuiva expr. a da vina pe altcineva; a pasa răspunderea altcuiva

OGRADĂ s. v. gard, grădină, împrejmuire, îngrăditură, livadă, ocol, pomet, staul, țarc, ulucă.

OGRADĂ s. v. curte.

OGRADĂ s. curte, (pop.) bătătură, (reg.) arman, batiște, ocol, (prin Ban. și Transilv.) arie, (Ban. și prin Transilv.) avlie, (Transilv.) odor, (prin Ban.) voreț. (~ unei case.)

ogradă s. v. GARD. GRĂDINĂ. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. LIVADĂ. OCOL. POMET. STAUL. ȚARC. ULUCĂ.

CASA CU OGRADA s. v. coroana boreală.

casa cu ograda s. v. COROANA BOREALĂ.

OGRADĂ s.f. 1. (Mold., Ban.) Îngrăditură, gard. A: În curțile lor vei vedea... ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN. C: Ogradĕ. Seplum. AC, 357. 2. (ȚR) Staul, țarc. Si vă veți zidi voao . . . ogrăzi dobitoacelor voastre.. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. ograda. Cf. stobor; perdea.

ográdă, ogrăzi, s.f. (reg.) Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria, 2001: 12). – Din vsl. ograda „îngrăditură” (Scriban, Șăineanu, MDA).

ogradă, ogrăzi, s.f. – (reg.) Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria, 2001: 12). – Din vsl. ograda „îngrăditură” < ograditi „a îngrădi” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

ogradă, ogrăzi, s.f. – Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria 2001: 12). – Din sl. ograda.