8 definiții pentru orășeană

Explicative DEX

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

ORĂȘEAN, -Ă, orășeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.

orășean, ~ă smf [At: PALIA (1581), 139/3 / V: (îrg) oroșan, (reg) orâș~, oreșan / Pl: ~eni, ~ene / E: oraș + -ean] Locuitor al unui oraș (1) Si: cetățean.

oreșan, ~ă smf vz orășean

Ortografice DOOM

orășea s. f., g.-d. art. orășenei; pl. orășene

orășea s. f., g.-d. art. orășenei; pl. orășene

orășean, -șeni.

Sinonime

ORĂȘEAN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.

ORĂȘEAN s. tîrgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pîrgar.

Intrare: orășeană
substantiv feminin (F15)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orășea
  • orășeana
plural
  • orășene
  • orășenele
genitiv-dativ singular
  • orășene
  • orășenei
plural
  • orășene
  • orășenelor
vocativ singular
  • orășea
  • orășeano
plural
  • orășenelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orășean, orășenisubstantiv masculin
orășea, orășenesubstantiv feminin

  • 1. Locuitor al unui oraș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai aveți grijă și de cei orășeni. REBREANU, R. I 64. DLRLC
    • format_quote În zori de ziuă orășenii se deșteptară în sunetul clopotelor. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Orășenii erau însărcinați cu apărarea cetăților. BĂLCESCU, O. I 31. DLRLC
etimologie:
  • Oraș + -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.