8 definiții pentru oțapoc

Explicative DEX

oțapoc sn [At: N. TEST. (1648), 75r/12 / V: (reg) oțăp~, aț~, ~op / Pl: ? / E: ns cf slv оцѣпити сѧ] (Înv) Așchie.

oțapóc n., pl. oace (vsl. *ot-cĭepokŭ, d. cĭepati, a despica; rut. otcúpok, rus. oščépok, ceh. océpek. V. țeapă). Vechĭ. Așchie, țeapcă. – Și aț-.

oțapop sn vz oțapoc

oțăpoc sn vz oțapoc

AȚAPOC = OȚAPOC.

Etimologice

oțapoc (-oace), s. n. – Așchie, țandără. Rut. otcupok, rus. oščepok (Tiktin), din sl. cepati „a împărți”. Sec. XVII, înv.

Sinonime

OȚAPOC s. v. așchie, surcea, surcică, țandără.

oțapoc s. v. AȘCHIE. SURCEA. SURCICĂ. ȚANDĂRĂ.

Intrare: oțapoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțapoc
  • oțapocul
  • oțapocu‑
plural
  • oțapoace
  • oțapoacele
genitiv-dativ singular
  • oțapoc
  • oțapocului
plural
  • oțapoace
  • oțapoacelor
vocativ singular
plural
oțapop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oțăpoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)