paroi¹ sn [At: I. IONESCU, D. 249 / Pl: ~uri / E: ucr парій, rs парой] 1 Roi ieșit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2 (Reg) Roi care n-a roit într-o vară. 3-4 (Mol) Ceară produsă de un paroi¹ (1-2). 5 Ceară de naft.

PAROI, paroiuri, s. n. Roi (de albine) ieșit dintr-un roi mai vechi, din aceeași vară. Un știubei, adică o matcă, poate să dea un roi, un paroi. I. IONESCU, D. 249.

PAROI ~iuri n. Roi de albine format în același sezon din alt roi. /<ucr. parij, rus. paroj

paróĭ n., pl. urĭ și oaĭe (rut. páriĭ, pároĭok, paroik, sîrb. parojak, nsl. paroĭ; rus. po-roitĭ-sĕa, a roi). Est. Roĭ provenit dintr’un roĭ format în aceĭașĭ vară. Roĭ care n’a roit într’o vară, numit și buhaĭ. V. pîrvac.

paroiu n. roiul roiului din aceeaș vară. [Slovean PAROĬ].

paroi² (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi¹ (pop.) s. n., pl. paroiuri

paroi s. n., pl. paroiuri

paroi (paroiuri), s. n. – Roi mic produs de un stup. Bg., sb., slov. paroj (Tiktin; Candrea; Conev 74), cf. roi. – Der. paroi, vb. (a roi a doua oară în aceeași vară).

paroi, paroiuri, s.n. (reg.) 1. roi de albine provenit dintr-un alt roi din aceeași vară. 2. ceară produsă de un paroi.

parói, paroiuri, (pairoi), s.n. (reg.) Roi de albine provenit dintr-un roi mai vechi. – Din ucr. parij, rus. paroi (Candrea, după DER; DEX).