9 definiții pentru paur
Explicative DEX
paur sm [At: MOLIN, R. B. 418 / V: paor, paore, pauăr, ~re / Pl: ~i / E: ger dal Pauer] (Ban) 1 Țăran. 2 Muncitor agricol care locuiește la oraș.
paor sm vz paur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paore sm vz paur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pauăr sm vz paur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
paure sm vz paur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
paure (-ri), s. m. – Țăran, lucrător agricol. Germ. Bauer (Candrea). În Banat, ca și der. păuriță, s. f. (țărancă); păurie, s. f. (plugărie); păuresc, adj. (țărănesc). Cf. sb. paor „țăran”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PAUR s. v. sătean, țăran.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paur s. v. SĂTEAN. ȚĂRAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
paur, pauri, s.m. (reg.) 1. țăran. 2. muncitor agricol care locuiește la oraș.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: paur
paur substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pauăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paure substantiv masculin
substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)