pașcă sf [At: CREANGĂ, A. 82 / V: pacică, poa~ / Pl: păști / E: ucr, rs пачка] 1-2 (Buc) Pachet de tutun. 3 (Mol; Buc) Tutun de calitate inferioară Vz mahorcă.

PAȘCĂ s. f. (Mold.) Tutun (de calitate inferioară), mahorcă. Pentru puțină mîncare și cîte-oleacă de pașcă de cea de trei ocă la para slujea toată casa. CREANGĂ, A. 73.

páșcă f., pl. inuz. ște (rut. pačka, adică „pachețel” de tutun, d. germ. pack, pachet. V. pac 1). Nord. Tutun prost, mahorcă.

pacică sf vz pașcă

pașcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

pașcă (pachet de tutun) (reg.) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

pașcă (tutun) s. f., g.-d. art. păștii; pl. păști

PAȘCĂ s. v. mahorcă, pachet.

pașcă s. v. MAHORCĂ. PACHET.

páșcă, s.f. (reg.) 1. Legătură din șase bușteni pentru transport. 2. Pachet, colet. 3. Tutun de proastă calitate. – Din ucr. pačka „pachețel (de tutun)” (DEX, MDA).

pașcă, s.f. – (reg.) 1. Legătură din șase bușteni pentru transport (Grai. rom., 2000; Biserica Albă); pachet, colet. 2. Tutun de proastă calitate. – Din ucr. pačka „pachețel” (de tutun) (DEX, MDA) < germ. Pack „pachet” (Scriban).