pedig c [At: CABA, SĂL. / E: mg pedig] (Trs) 1 Deși. 2 Măcar că. 3 Însă.

PEDIG conj. v. dar, deși, însă, numai.

pedig conj. v. DAR. DEȘI. ÎNSĂ. NUMAI.

pédig, conj. (reg.) Chiar dacă, deși, de fapt: „Pedig i-am spus, da' nu m-o ascultat” (Crâncău, 2013). – Cf. magh. pedig „iar” (MDA).

pedig, conj. – (reg.) Chiar dacă, deși: „Pedig i-am spus, da’ nu m-o ascultat” (Crâncău, 2013). – Din magh. pedig „iar” (MDA).