pica³ sfs [At: DN³ / E: fr pica, lat pica „coțofană”] (Med) Pervertire a poftei de mâncare.

PICA s.f. (Med.) Pervertire a poftei de mîncare. [< fr. pica, cf. lat. pica – coțofană].

PICA² s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanțele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica)

CEARĂ sf. 1 Materia grasă și moale, de coloare gălbuie, fabricată de albine, și care se obține după stoarcerea mierii din faguri: lumînare de ~; galben ca ceara, galben ca turta de ~; 👉 PICA ¶ 2 ~ roșie, substanță rășinoasă în formă de bastonașe care, topită la lumînare, servește la pecetluitul scrisorilor, pachetelor, etc. ¶ 3 ~ vegetală, materie grasă, de coloare albă sau galbenă, ce seamănă cu ceara de albine, și se extage din diferiți arbori (palmieri, etc.) ce cresc mai ales prin China și Japonia ¶ 4 💎 ~-de-pămînt, materie de natură bituminoasă, cu miros de petrol, care se găsește în sînul pămîntului (la noi pe valea Slănicului din jud. Bacău , numită și „ozokerită” ¶ 5 Materia galbenă-roșiatică ce se formează în urechi [lat. cera].

+pica (în ~) (reg.) loc. prep. (~ lui/sa)