pieloteie sf [At: UDRESCU, GL. / P: pi-e-lo-te-ie / Pl: ~ei / E: piele + -oteie] (Reg) 1-2 Piele (de ovine). 3-5 Pieliță (17, 27, 29). 6 Carne de calitate inferioară, cu vine, tendoane etc. 7 Excrescență. 8 Chist. 9 Tumoare.

PIELOTEIE s. v. membrană, pieliță.

pieloteie s. v. MEMBRANĂ. PIELIȚĂ.

pieloteie, pielotei, s.f. (reg.) 1. piele (mai ales de ovine). 2. țesut animal cu aspect de foiță, lamă sau pânză fină; membrană, pielcuță, pielușină, pieliță. 3. carne de calitate inferioară (cu pielițe, vine, tendoane). 4. excrescență, chist; tumoare. 5. țesut vegetal subțire; membrană, epicarp. 6. pănușă subțire crescută pe știuleții de porumbi, printre șirurile de boabe. 7. pojghiță fină ce se formează pe suprafața unor alimente lichide (lapte, supă etc.).