O definiție pentru pirgălău
Regionalisme / arhaisme
pirgălău, pirgălaie, s.n. (reg.) pirgău (clopoțel purtat de vite); talangă.
Intrare: pirgălău
pirgălău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)