6 definiții pentru poleleu
Explicative DEX
poleleu1 sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 155 / Pl: ~ee / E: nct] (Reg) „Coșărcuță”.
poleleu2 sn [At: LEXIC REG. 50 / Pl: ~ee / E: cf teleleu] (Reg) Fel de a se prezenta Si: aspect, ținută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
poleleu s. n. v. polileu.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
poleleu1, polelee, s.n. (reg.) coșuleț, coșărcuță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poleleu2, polelee, s.n. (reg.) fel de a se prezenta, ținută, aspect.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: poleleu
poleleu substantiv neutru
substantiv neutru (N43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)