prediu sn [At: ȘINCAI, HR. I, 254/11 / Pl: ~ii, ~ri / E: lat praedium] (Trs; înv) 1-2 Domeniu (feudal). 3-5 (Mare) proprietate (regească) (nobiliară sau) a obștii sătești. 6 (Pex) Așezare rurală dependentă de o altă așezare (mai mare).

PREDIU s. v. domeniu, latifundiu, moșie.

prediu s. v. DOMENIU. LATIFUNDIU. MOȘIE.

prediu, predii și prediuri, s.n. (înv. și reg.) 1. latifundiu; domeniu feudal; mare proprietate (regească, nobiliară, obștească). 2. așezare rurală dependentă de o altă așezare mai mare (sat-comună).

prédiu, predii, s.n. (arh.) 1. Domeniu feudal. 2. Așezare rurală dependentă de o comună: „…în prediul părăsit Bocicoel, în districtul Cuhei” (Mihaly, 1900: 460; dipl. 191). – Lat. praedium (MDA).