4 definiții pentru prepinge
Explicative DEX
prepinge vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: preping / E: nct] (Reg) A echilibra un întreg.
prepíng, -píns, a -pínge v. tr. (lat. per-péndere, „a cîntări, a socoti exact”, compus ca și împing 2. V. perpendicular). Tel. Socotesc o parte din ceva într’alt loc: s’a prepins de la fie-care lot cîte un stînjen ca să ĭasă și pentru Stan Tăgîrță 10 pogoane (rev. I. Crg. 7, 52).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
prepinge (preping, prepins), vb. – A echilibra, a face contragreutate. Lat. perpendĕre (Densusianu, GS, V, 173; cf. Bogrea, Dacor., III, 734). Cuvînt rar, în Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
prepinge, preping, vb. III (reg.) a lua o parte mică dintr-un întreg, pentru potrivire, echilibrare, cumpănire, compensare în altă parte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prepinge
| verb (VT622) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)