opțiuni
  • info

13 definiții pentru pricăji

din care

Explicative DEX

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăji [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 116v/23 / V: (reg) ~ăzi / Pzi: ~jesc / E: slv прокажати] 1 vr (Înv) A se îmbolnăvi de lepră. 2 vr (Mol) A se schimba în rău. 3 vr (Reg) A (se) murdări. 4-5 vtr (Fig; înv) A (se) pângări. 6 vt (Buc) A păgubi. 7 vr A se pipernici. 8 vt (Îvr) A necăji.

PRICĂJI, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].

pricăzi v vz pricăji

pricăjésc v. tr. (vsl. prokaziti, -kažon, a strica, -kažati, a umplea de lepră [confundat cu pri-kazati, a arăta]. V. pricaz). Vechĭ. Azĭ. Mold. Infectez, profanez, fac să-ĭ meargă răŭ: Jidaniĭ aŭ pricăjit țara. V. refl. Vechĭ. Mă molipsesc maĭ ales de lepră. Azĭ. Fig. Norocu i s’a pricăjit (a început să-ĭ meargă răŭ).

Ortografice DOOM

pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pricăjesc, 3 sg. se pricăjește, imperf. 1 sg. mă pricăjeam; conj. prez. 3 să mă pricăjesc, 3 să se pricăjească; imper. 2 sg. afirm. pricăjește-te; ger. pricăjindu-mă

!pricăji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjește, imperf. 3 sg. se pricăjea; conj. prez. 3 să se pricăjească

pricăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjesc, imperf. 3 sg. pricăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjească

Argou

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi

Sinonime

PRICĂJI vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.

pricăji vb. v. BATJOCORI. COMPROMITE. DEZONORA. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. NECINSTI. PĂTA. TERFELI.

Regionalisme / arhaisme

pricăjí, pricăjesc, v.r. A se pipernici. – Din pricaz (DEX).

Intrare: pricăji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricăji
  • pricăjire
  • pricăjit
  • pricăjitu‑
  • pricăjind
  • pricăjindu‑
 singular plural
  • pricăjește
  • pricăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjesc
  • pricăjeam
  • pricăjii
  • pricăjisem
a II-a (tu)
  • pricăjești
 (să)
  • pricăjești
  • pricăjeai
  • pricăjiși
  • pricăjiseși
a III-a (el, ea)
  • pricăjește
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjea
  • pricăji
  • pricăjise
plural I (noi)
  • pricăjim
 (să)
  • pricăjim
  • pricăjeam
  • pricăjirăm
  • pricăjiserăm
  • pricăjisem
a II-a (voi)
  • pricăjiți
 (să)
  • pricăjiți
  • pricăjeați
  • pricăjirăți
  • pricăjiserăți
  • pricăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricăjesc
 (să)
  • pricăjească
  • pricăjeau
  • pricăjiră
  • pricăjiseră
pricăzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricăji, pricăjescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.