PÂRLOAGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

pârloagă sf [At: PRAV. 10 / V: ~og sn, (îvr) prilog sn (reg) parloacă, parlog sn, păr~, părlog sn, pirlog sn, prâlog sn, pril~ / Pl: ~age, (rar) ~ogi / E: bg прелог, srb prelog, parlog, mg parlag] 1-2 Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în vederea refacerii fertilității solului (și folosit în această perioadă ca pășune) Si: ogor, (pop) moină¹, (reg) morogan, moruncă, nadaz, noroi¹, obleagă, rât, țelină, toloacă. 3 (Ban; Trs; îf prâlog, prilog) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. 4 (Lpl; lsg; csc) Ierburi, buruieni crescute pe o pârloagă (1). 5 (Pex) Ierburi cosite de pe un asemenea loc. 6 (Reg) Loc de pe care a fost cosit fânul Si: cositură. 7 (Reg; îf pârlog) Loc unde s-a tăiat pădurea.

PÂRLOAGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.

PÂRLOAGĂ ~ge f. Teren arabil lăsat special necultivat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; țelină. [G.-D. pârloagei] /<bulg. prelog, sb. parlog

pârlog sn vz pârloagă

prâlog sn vz pârloagă

priloagă sf vz pârloagă

prilog sn vz pârloagă

PÎRLOAGĂ, pîrloage, s. f. Loc de arătură lăsat necultivat. Era într-o după-amiază de toamnă, vîntul susura în pîrloage, funingei treceau prin lumina asfințitului. SADOVEANU, L. 7. O... oaie, care umblă prin pîrloage. HOGAȘ, H. 82. Ia-mi tu calul de dîrlog Și-l poartă prin busuioc Și-l întoarce Prin vîzdoage, C-am umblat multe pîrloage. SEVASTOS, C. 195. ♦ Iarba și buruienile crescute pe un Ioc rămas nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. Pîrloagele crescuseră mai înalte decît pomușoara. D. ZAMFIRESCU, la CADE. Trăsei două-trei pîrloage, Foamea la pămînt mă trage. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variante: priloagă s. f., prilog s. n.

PRILOAGĂ s. f. v. pîrloagă.

PRILOG s. n. v. pîrloagă.

pârlog n. pământ rămas nearat un an sau doi. [Slav. PRĬELOGŬ].

pîrlóg și (vechĭ, azĭ Trans.) prilóg n., pl. oage (vsl. prĭe-logŭ, schimbare, d. prĭeložiti, a schimba; nsl. prĭelog. cr. perlog, rus. perelóg și prelóg, letic pâr-lags, pîrloagă. V. dîr-, po-, pot-, răz- și ză-log, oblojesc, paragină). Loc de arătură lăsat în părăsire saŭ în repaus un an orĭ maĭ mulțĭ: pîrlogu (confundat cu țelină) neatins de plug (ChN. 1, 17). Ĭarba (saŭ buruĭenele) de pe acest loc, chear cosită și strînsă ca nutreț p. oĭ: li se daŭ cocenĭ și pîrloagă (R. S. în GrS. 6, 44). – În est pîrloagă (din pl. luĭ pîrlog), în Bucov. priloagă, în Olt. pirloagă, f., pl. e. V. împirlogesc și prosie.

prilóg, V. pîrlog.

pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage

pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage

pârloagă s. f., g.-d. art. pârloagei; pl. pârloage

pîrloagă

pîrlog (-oage), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).

PÂRLOAGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. v. paragină.

PÂRLOAGĂ s. v. curătură.

pîrloagă s. v. CURĂTURĂ.

PÎRLOAGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rît, toloacă. (Pămîntul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. paragină, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Pămîntul a ajuns o ~.)

pârloágă, pârloage, s.f. Teren arabil lăsat nelucrat; moină. ■ (onom.) Pârlog, nume de familie în jud. Maram. – Din vsl. prilogu „schimbare” (Scriban); din bg. prelog (DEX).

pârlog, pârloage, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; pârloagă, moină, obleagă, toloacă, rât, morogan, moruncă, nadaz, țelină.