PROLIX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea încărcat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus.

prolix, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~icși, ~e / E: fr prolixe, lat prolixus, -a, -um] (D. vorbire, stil, scrieri etc.) 1 Care este lipsit de concizie Si: confuz, greoi, neclar. 2 (Pex; d. oameni) Care se exprimă cu prea multe cuvinte, complicat sau confuz Si: (rar) polilogic.

PROLIX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, stil) Lipsit de concizie, prea complicat; (despre oameni) care se exprimă cu prea multe cuvinte (adesea inutile), confuz sau complicat. – Din fr. prolixe, lat. prolixus.

PROLIX, -Ă, prolicși, -xe, adj. (Despre vorbire, despre stil; în opoziție cu concis) Care folosește cuvinte, construcții, fraze multe și încîlcite, care nu e suficient de clar; lipsit de concizie. Exclamațiile și recriminațiile pe care... le răspîndește cu îmbelșugare în prolixa lui proză. IORGA, L. II 351. Iată ce feli de încurcături ne întîmpin adesea în prolixa narațiune a prea-lăudatului Paprocki. HASDEU, I. V. 248.

PROLIX, -Ă adj. (Despre vorbire, stil) Cu prea multe cuvinte; fără concizie. ♦ Greoi, neclar, confuz. [< fr. prolixe, cf. lat. prolixus].

PROLIX, -Ă adj. (despre vorbire, stil) lipsit de concizie; neclar, confuz. (< fr. prolixe, lat. prolixus, larg, întins)

PROLIX ~xă (~cși, ~xe) și adverbial 1) (despre acte de vorbire, despre stil) Care conține prea multe cuvinte de prisos; exprimat prea detaliat. 2) (despre persoane) Care se exprimă confuz; lipsit de concizie. /<fr. prolixe, lat. prolixus

prolix a. prea lung: discurs prolix.

*prolíx, -ă adj. (lat. prolixus). Difuz, prea multe cuvinte: orator, discurs prolix. Adv. În mod prolix. V. laconic, scurt.

prolix adj. m., pl. prolicși; f. prolixă, pl. prolixe

prolix adj. m., pl. prolicși; f. prolixă, pl. prolixe

prolix adj. m., pl. prolicși, f. sg. prolixă, pl. prolixe

prolix, pl. prolicși, f. prolixă, pl. prolixe

prolix, -xă; -cși, -xe.

PROLIX, -Ă adj. (< fr. prolixe, cf. lat. prolixus): în sintagmele exprimare prolixă, stil prolix și vorbire prolixă (v.).

PROLIX adj. (fig.) dezlânat, deznodat, diluat. (O scriere, o exprimare ~.)

PROLIX adj. (fig.) dezlînat, deznodat, diluat. (O scriere, o exprimare ~.)

Prolix ≠ succint