14 definiții pentru pruji

din care

Explicative DEX

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A glumi; a spune anecdote, snoave. – Din ucr. pružyty „a încânta”.

pruji1 vi [At: DRĂGHICI, R. 238/6 / Pzi: ~jesc / E: nct] (Mol, Buc) 1-2 A glumi (1-2). 3 A sporovăi.

pruji2 vi [At: TEODORESCU, P. P. 46 / Pzi: ~jesc / E: rs пружиться] (Mun; rar) A munci.

PRUJI, prujesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A glumi, a șugui; a spune snoave. A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită?Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483.

A PRUJI ~esc intranz. reg. A spune pruje; a face glume; a șugui. /<ucr. pružyty

prujì v. Mold. a spune fleacuri, mofturi: flăcăii glumesc, prujesc și chiuie. [Rut. PRUJITI, a tachina].

prujésc v. intr. (rut. pružiti, a tachina, rus. prúziti, a întinde, a unfla, pružátĭ-sĕa, a se sforța, d. vsl. pronžati, a agita, pronžiti, a se lăsa, a se întinde). Est. Spun mereŭ la znoave, fac glume. Tîndălesc, trec timpu în lene. V. huzuresc.

Ortografice DOOM

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, 3 sg. prujește, imperf. 1 prujeam; conj. prez. 1 sg. să prujesc, 3 să prujească

pruji (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 să prujească

pruji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prujesc, imperf. 3 sg. prujea; conj. prez. 3 sg. și pl. prujească

Etimologice

pruji (prujesc, prujit), vb. – (Mold.) A glumi, a face pozne, a flecări. Rut. pružyty (Candrea; Scriban). – Der. pruje (var. prujă, prujitură), s. f. (glumă, anecdotă); prijalnic (var. prujitor), adj. (glumeț).

Sinonime

PRUJI vb. v. flecări, glumi, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

pruji vb. v. FLECĂRI. GLUMI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Regionalisme / arhaisme

pruji2, prujesc, vb. IV (reg.) a sluji, a munci.

Intrare: pruji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pruji
  • prujire
  • prujit
  • prujitu‑
  • prujind
  • prujindu‑
singular plural
  • prujește
  • prujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prujesc
(să)
  • prujesc
  • prujeam
  • prujii
  • prujisem
a II-a (tu)
  • prujești
(să)
  • prujești
  • prujeai
  • prujiși
  • prujiseși
a III-a (el, ea)
  • prujește
(să)
  • prujească
  • prujea
  • pruji
  • prujise
plural I (noi)
  • prujim
(să)
  • prujim
  • prujeam
  • prujirăm
  • prujiserăm
  • prujisem
a II-a (voi)
  • prujiți
(să)
  • prujiți
  • prujeați
  • prujirăți
  • prujiserăți
  • prujiseți
a III-a (ei, ele)
  • prujesc
(să)
  • prujească
  • prujeau
  • pruji
  • prujiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pruji, prujescverb

  • 1. regional A spune anecdote, snoave; a spune pruje. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A fost un urs. – Care urs, cînd avea înfățișare femeiască și era despletită? – Atuncea ursoaică. – Dumitale iți vine a pruji, ca totdeauna. SADOVEANU, F. J. 55. DLRLC
    • format_quote Flăcăii... cîntă din gură, glumesc, prujesc și chiuie. La TDRG. DLRLC
    • format_quote De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu băteam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.