6 definiții pentru puhace

Explicative DEX

puhace sfi [At: CANTEMIR, IST. 135 / E: ucr пугач] (Orn; îrg) Bufniță (Bubo bubo).

puháce f., pl. ăcĭ, la Cant. tot puhace (turc. buha, id. V. și buhă). Cucuvaĭe. V. boaghe și buhocĭ.

Etimologice

puhace (-e), s. f. – Bufniță. – Var. buhoci. Tc. buhaç (Tiktin).

Sinonime

PUHACE s. v. bufniță, buhă.

puhace s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ.

Regionalisme / arhaisme

PUHACE s.f. (Mold.) Bufniță. Palaturile lui, . . . sălașe boaghelor și puhacelor, le-au premenit. CD 1698, 11r. Ochii. . . decît a puhacii mai mari. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 12v. Etimologie: ucr. pugač. Cf. b o a g h e l, bo g z ă, b u f n i ț ă, b u h ă, b u h n a c e.

Intrare: puhace
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puhace
  • puhacea
plural
  • puhace
  • puhacele
genitiv-dativ singular
  • puhace
  • puhacei
plural
  • puhace
  • puhacelor
vocativ singular
plural