2 definiții pentru pungălău
Explicative DEX
pungălău s [At: ALR II, 6 618/353 / Pl: nct / E: punge + -ălău] (Reg) Unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri în opinci.
Regionalisme / arhaisme
pungălău, s.n. (reg.) unealtă cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la opinci.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pungălău
pungălău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)