purcea sf [At: LB / Pl: ~ele / E: ml porcella] 1-2 (Șhp) Pui (mic) de sex feminin al scroafei Si: purcelucă (1-2), purcică (1-2), (reg) purcicuță (1-2). 3-4 (Pex; șhp) Scroafă (tânără) Si: purcelucă (3-4), purcică (3-4), (reg) purcicuță (3-4). 5-6 (Mun; Olt; șhp; îs) ~ mistreață (sau sălbatică) Femelă (tânără) a porcului mistreț Si: purcelucă (5-6), purcică (5-6), (reg) purcicuță (5-6). 7 (Fam; îe) A lua ~ua de coadă (sau de nas) A se îmbăta. 8 (Reg; îe) A pune cuiva ~ua A necăji pe cineva. 9 (art; îcs) De-a ~ua, de-a purcica Joc de copii, în care unul împinge cu un baston o minge, o bilă, un os etc. spre o groapă care se află în mijlocul unui cerc, timp în care ceilalți jucători încearcă să-i împiedice cu bastoanele trecerea Si: de-a poarca. 10 (Pex) Minge, bilă etc. cu care se joacă de-a purceaua (9). 11 (Reg; îe) A se juca de-a ~ua în ceafa (sau pe spinarea) cuiva A trage cuiva o bătaie. 12 (Atm; Trs) Biceps. 13 (Olt) Cavitate care se află după pavilionul urechii. 14 Capăt de traversă pe care este rezemat lomul în timpul așezării la cotă a șinelor unei linii de cale ferată. 15 (Arg) Ladă. corectat(ă)

PURCEA, -ICĂ, purcele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al scroafei; scroafă tînără. [Taurul] îmi împunge o frumusețe de purcea drept în burtă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 63. Da și mîndra-i ușurea, C-a mîncat carne de mia Și costiță de purcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 364. Am o purced grasă, Noaptea trece peste casă (Luna). GOROVEI, C. 211. ◊ Expr. A lua purceaua de coadă (sau de nas) = a se îmbăta. Nu-i e destul că-i cu minte neroadă, A luat și purceaua de coadă. PANN, P. V. I 112. 2. Numele unui joc de copii. Un copilandru bătea «purceaua» c-o strașnică măciucă de măceș. STĂNOIU, C. I. 76.

PURCEA ~ele f. Pui-femelă al scroafei. [Var. purcică] /<lat. porcella

purceà f. femeiușca porcului: a lua purceaua de coadă, fam. a se îmbăta. [Lat. PORCELLA].

purceá și purcícă f., pl. cele (lat. it. porcella. V. purcel). Scroafa mică (în stare de puĭ). Vest. Scroafă.

purcică sf [At: SBIERA, P. 251 / Pl: ~ici / E: cf lat porcella] 1-6 (Șhp) Purcea (1-6). 7 (Reg; îe) A avea ~ A fi arțăgos. 8 (Reg; îae) A avea toane.

PURCICĂ, purcele, s. f. Purcea. Purcica a crește mare... și a face purcei. SBIERA, la CADE. Am o purcică mică și nu-ncape în poiețică (Lingura). GOROVEI, la CADE.

purcea/purcică s. f., art. purceaua/purcica, g.-d. art. purcelei; pl. purcele

purcea/purcică s. f., art. purceaua/purcica, g.-d. art. purcelei; pl. purcele, art. purcelele

purcea/purcică s. f., art. purceaua/purcica, g.-d. art. purcelei; pl. purcele

purcea, purcele s. f. 1. tejghea, bar. 2. (intl., înv.) casă de bani.

a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta.

a prinde prepelița / purceaua de coadă expr. a se îmbăta.

PURCEA s. v. biceps, cufăr, ladă.

PURCEA s. v. scroafă.

PURCEA s. (ZOOL.) scroafă, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.

purcea s. v. BICEPS. CUFĂR. LADĂ.