6 definiții pentru păstru (persoană)
Explicative DEX
PĂSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
PĂSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păstru1 s [At: PANN. P. V. III, 74/27 / Pl: nct / E: drr păstra] 1 (Îrg) Păstrare (1). 2 (Îrg) Economisire. 3 (Îrg) Cumpătare. 4 (Îlav) Cu ~ Cu măsură. 5 (Îal) Cu economie. 6 (Îal) În mod cumpătat. 7 (Îrg) Persoană sau colectivitate care face să dăinuiască ceva. 8 (Fam) Închisoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂSTRU s. m. sg. (Învechit și regional) Păstrător. ◊ Loc. adv. La păstru = la păstrare. Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus în lacră, la păstru. STANCU, D. 322. Cu păstru = cu măsură, cu cumpătare, cu economie. Omul care știe a trăi cu păstru Paraua o are la galben cap-păstru (=căpăstru). PANN, P. V. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
păstru2 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. păstrul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păstru1 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. păstrul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păstru (persoană) s. m., art. păstrul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
păstrusubstantiv masculin
- 1. Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: păstrător
etimologie:
- păstra DEX '98 DEX '09