RAȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă cu mâner de lemn având la capăt un ac metalic gros, folosită la operația de cătrănire a plutelor. – Et. nec.

rașcă sf [At: ANTIPA, P. 416 / Pl: rășci / E: nct] 1 Prăjină cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. 2 Unealtă asemănătoare cu o sulă, folosită la impregnarea plutelor de la carmacele pescărești.

RAȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec.

RAȘCĂ, rășci, s. f. Un fel de prăjină cu care pescarii împing frînghiile năvodului pe sub gheață de la o copcă la alta sau sperie peștele ca să iasă de sub maluri și de sub insule plutitoare și să se prindă în năvoade. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, compusă dintr-o undrea lungă și un mîner de lemn, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace.

rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci

rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci

rașcă s. f., g.-d. art. rășcii; pl. rășci