regea sf [At: LET. III, 257/9 / V: rag~, răg~, rig~ / Pl: ~ele / E: tc reça, riça] (Înv) 1 Rugăminte. 2 Mijlocire. 3 Sprijin. 4 Protecție. 5 Mijlocitor. 6 Protector. 7 Proptea.

regeà f. rugăminte: fina d-tale vrea să-ți facă o regea AL. [Turc. REDJA].

regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).

ragea sf vz regea

răgea sf vz regea

rigea sf vz regea

răgeá, V. regea.

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele, art. regelele

regea s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele

regea (regele), s. f. – 1. Rugăminte, cerere. – 2. Cel care intervine, avocat. – Var. răgea, rigea. Tc. reca, din arab. riğa „speranță” (Șeineanu, II, 301), cf. ngr. ῥιτδᾶς, alb., bg. riğa. – Der. regeal (var. rigeal, răgeal), s. m. (demnitar turc, ministru), din tc. rical; regealîc, s. n. (intervenție). Toate aceste cuvinte sînt înv.

REGEA s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprjiin.

regea s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăție ta că am o răge, de mi s-a trece. Împăratul zisă: "Spune-m ce răge ai''. H 1779², 101^v. Este frînc, ori frîncoaică, de merge la o sultană și face regea pentru un patriarh. PSEUDO-E. EOGĂLNICEÂNU. Etimologie: tc. reca, rica.