rociu n. plasă în formă de sac (de prins pește sau fiare). [Ung. RACS, plasă].

rócĭ n., pl. urĭ (ung. racs, parmaclîc, și rácsa, plasă de prins racĭ. V. horeț). Vest. Un fel de cĭorpac maĭ mic care se tîrăște pe fundu rîuluĭ.

ROCIU, com. în jud, Argeș, situată în C. Piteștiului, la cursurile superioare ale râurilor Dâmbovnic, Mozacu și Neajlov; 2.760 loc. (2005). Pe terit. satului Gliganu de Jos a fost descoperit (1964) un tezaur dacic din argint (brățări, inele, o fibulă cu scut romboidal, denari romani republicani) datând din sec. 1 î. Hr. În satul Șerbănești se află biserica Adormirii Maicii Domnului (1910).

ROCIU s. v. crâsnic, minciog.

rociu s. v. CRÎSNIC. MINCIOG.