11 definiții pentru rotmistru

din care

Explicative DEX

rotmistru sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: rohm~, rogm~, ~mai~, rocm~ / Pl: ? / E: pn rotmistrz] (Înv) 1 (În armata polonă) Căpitan de cavalerie. 2 (Pex) Ofițer.

rótmistru m. (pol. rótmistrz, rus. rótmistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vagmistru). Vechĭ. Căpitan de cavalerie la Leșĭ. – Și róhm- și -maĭstru.

rocmistru sm vz rotmistru

rogmistru sm vz rotmistru

rohmistru sm vz rotmistru

rotmaistru sm vz rotmistru

róhmistru, V. rotmistru.

Regionalisme / arhaisme

ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (în armata polonă). Leșii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173v :cf. M. COSTIN; NECULCE. Variante: rocmistru (NECULCE), rohmistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz.

rotmistru, rotmiștri, s.m. (înv.) căpitan de cavalerie (polonă), ofițer.

ROCMISTRU s.m. v. rotmistru.

ROHMISTRU s. m. v. rotmistru.

Intrare: rotmistru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotmistru
  • rotmistrul
  • rotmistru‑
plural
  • rotmiștri
  • rotmiștrii
genitiv-dativ singular
  • rotmistru
  • rotmistrului
plural
  • rotmiștri
  • rotmiștrilor
vocativ singular
plural
rocmistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rogmistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rohmistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rotmaistru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)