SEPIE, (1) sepii, (3) sepia, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafenie-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale sintetică, folosită în pictură sau în grafică; culoare roșie-brună ◊ (Adjectival) Culoare sepia. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). [Var.: sepia s. f.] – Din fr. sepia, lat. sepia, it. seppia.

sepie sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 561 / V: ~ia, (înv) sup~, (îvr) sip~ / Pl: ~ii / E: fr sépia, lat sepia, it seppia] 1 Specie de cefalopod răpitor din mările temperate și calde, cu corpul oval și cu o cochilie calcaroasă internă, având în jurul gurii opt brațe scurte și două lungi, prevăzute cu ventuze, care, atunci când este atacat, emană un lichid negricios, care tulbură apa (Sepia officinalis). 2 (Îs) Os de ~ (sau, înv, osul ~i) Sepion. 3 (Îf sepia) Substanță colorantă, brună, secretată de sepie (1) sau fabricată pe cale artificială și folosită pentru desen și pentru laviu. 4 Culoare roșie-brună. 5 (Pex) Desen lucrat cu sepie (3). 6 Pulbere obținută prin măcinarea cochiliei de sepie (1) și folosită în tehnica dentară ca substanță abrazivă pentru polarizarea lucrărilor protetice. 7 (Bot; îvr) Buberic (Scrophularia nodosa).

SEPIE, sepii, s. f. 1. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă și care, când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”, tulburând apa din jur (Sepia officinalis). 2. (În forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-închis provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. 3. Desen colorat roșu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sépia, lat. sepia.

SEPIE, sepii, s. f. Moluscă marină cefalopodă, cu corpul oval, prevăzut cu zece brațe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă (cînd este atacată, emană un lichid negricios care tulbură apa) (Sepia officinalis).

SEPIE s.f. Moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, cînd este în pericol de a fi prinsă, emană un lichid negricios care tulbură apa. [Pron. -pi-e, gen. -iei. / < fr. sépia, cf. gr., lat. sepia].

SEPIE s. f. moluscă cefalopodă marină, cu corpul oval și cu brațe tentaculare, care, când este atacată, emană un lichid negricios ce tulbură apa. (< fr. sépia, lat. sepia)

SEPIE ~i f. Moluscă marină răpitoare, comestibilă, de talie mare, cu corpul oval, înzestrat cu tentacule și cu o glandă specială, care, atunci când este atacată, emană un lichid de culoare închisă, tulburând apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

sepie f. 1. molusc al cărui os secretează o coloare neagră, cu care se face sepia; 2. materie negricioasă de desenat; 3. desen făcut cu această materie.

*sepíe f. (lat sépia, d. vgr. sepia). Zool. O moluscă cefalopodă care secretează un lichid negru întrebuințat în desemn (Scoĭca internă se numește os de sepie). Văpsea neagră formată de acest lichid.

SEPIA s. f. v. sepia.

sepia sf vz sepie

supie sf vz sepie

SEPIA s. f. invar. Vopsea cafenie-închisă provenită din viscerele sepiei și întrebuințată în pictură. ♦ Culoare asemănătoare cu a lichidului secretat de sepie; desen făcut cu tuș de această culoare.

SEPIA s.f. invar. Tuș cafeniu-închis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială și întrebuințat în pictură sau în grafică. ♦ Desen făcut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sépia].

SEPIA s. f. inv. tuș cafeniu-închis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială, în pictură sau în grafică. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sépia)

SEPIA f. invar. 1) Materie colorantă cafenie-închisă, obținută din substanța secretată de sepie sau produsă pe cale industrială și folosită în pictură. 2) Desen executat cu asemenea materie. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-a] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia

sepie (moluscă) (desp. -pi-e) s. f., art. sepia (desp. -pi-a), g.-d. art. sepiei; pl. sepii, art. sepiile (desp. -pi-i-)

sepie (moluscă) (-pi-e) s. f., art. sepia (-pi-a), g.-d. art. sepiei; pl. sepii, art. sepiile (-pi-i-)

sepie (moluscă) s. f. (sil. -pi-e), art. sepia (sil. -pi-a), g.-d. art. sepiei; pl. sepii, art. sepiile (sil. -pi-i-)

!sepia² (colorant; culoare; desen) (desp. -pi-a) s. f., g.-d. art. sepiei; (desene) pl. sepia

sepia¹ (desp. -pi-a) adj. invar. (desene ~)

!sepia (vopsea, culoare, desen) (-pi-a) adj. invar., s. f., (desene) pl. sepia

sepia (vopsea, culoare, desen) s. f. invar. (sil. -pi-a)

sepie (-ii), s. f. – 1. Moluscă marină (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-închis. – 3. Desen colorat cafeniu-închis. Lat. sepia (sec. XIX).

SÉPIE (< fr., lat.) s. f. Specie de moluște cefalopode, răpitor din mările temeprate și calde, asemănătoare cu caracatița, cu corpul oval, lung de 15-20 cm, cu 10 brațe (opt scurte, acoperite total cu ventuze și două lungi, cu ventuze doar la capătul liber) dispuse în jurul gurii și cu o cochilie internă (Sepia officinalis); când este atacată, elimină o secreție negricioasă dintr-o „glandă de cerneală”. Carnea de s. este comestibilă și se folosește în alimentație, iar vopseaua obținută din „glanda de cerneală” a s. – în pictură.