18 definiții pentru simultan (adj.)

din care

Explicative DEX

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.

simultan, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~eu / Pl: ~i, ~e / E: lat simultaneus, fr simultané] 1-2 a, av (Care există sau se desfășoară) în același interval de timp Si: concomitent (2), paralel, sincronic (1-2), sincron (1-2) Vz deodată, împreună, totdeodată, totodată. 3 sn Demonstrație la șah unde se joacă în același timp, cu mai mulți adversari de categorie inferioară.

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var.: (înv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.

SIMULTAN, -Ă, simultani, -e, adj. (Despre acțiuni, evenimente și stări, în opoziție cu succesiv) Care se petrece sau există înacelași moment (cu altul sau cu altele); concomitent. Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. ◊ (Adverbial) Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. ♦ (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. – Variantă: (rar) simultaneu, -ee (MACEDONSKI, O. IV 136) adj.

SIMULTAN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în același timp; concomitent. // s.n. Demonstrație a unui șahist cu o clasificare superioară, care joacă în același timp cu mai mulți adversari de categorie inferioară. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat. t. simultaneus < simul – în același timp].

SIMULTAN, -Ă I. adj. (și adv.) în același timp; concomitent. II. s. n. demonstrație a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)

SIMULTAN ~ă (~i, ~e) și adverbial (despre evenimente, acțiuni etc.) Care se raportează la același moment temporal; în același timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane

simultan a. se zice de două sau mai multe acțiuni cari se fac în acelaș timp.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

simultaneu, ~ee a vz simultan

SIMULTANEU, -EE adj. v. simultan.

*simultanéŭ, -ée adj. (fr. simultanée, mlat. simultáneus, d. lat. simul, în acelașĭ timp, împreună). Făcut în acelașĭ timp: salve simultanee. Adv. Tunurile s’aŭ descărcat simultaneu. – Și simultan.

Ortografice DOOM

simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simulta, pl. simultane

simultan1 adj. m., pl. simultani; f. simultană, pl. simultane

simultan adj. m., pl. simultani; f. sg. simultană, pl. simultane

Sinonime

SIMULTAN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.

SIMULTAN adj., adv. 1. adj. concomitent, paralel, sincron, sincronic. (Fenomene ~.) 2. adv. concomitent, paralel, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (~ să începem și aprovizionarea.) 3. adv. concomitent, odată, (pop.) deodată. (Vorbesc ~.)

Antonime

Simultan ≠ succesiv

Intrare: simultan (adj.)
simultan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultan
  • simultanul
  • simultanu‑
  • simulta
  • simultana
plural
  • simultani
  • simultanii
  • simultane
  • simultanele
genitiv-dativ singular
  • simultan
  • simultanului
  • simultane
  • simultanei
plural
  • simultani
  • simultanilor
  • simultane
  • simultanelor
vocativ singular
plural
simultaneu adjectiv
adjectiv (A103)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simultaneu
  • simultaneul
  • simultaneu‑
  • simultanee
  • simultaneea
plural
  • simultanei
  • simultaneii
  • simultanee
  • simultaneele
genitiv-dativ singular
  • simultaneu
  • simultaneului
  • simultanee
  • simultaneei
plural
  • simultanei
  • simultaneilor
  • simultanee
  • simultaneelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simultan, simultaadjectiv

  • 1. (Despre acțiuni, fenomene și evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: concomitent antonime: succesiv
    • format_quote Prezența simultană a norilor și a lunii pe cer prilejuiește lumii spectacolul ei cel mai încărcat de o grea, aproape insuportabilă frumusețe. BOGZA, C. O. 52. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Din vreo sută de gîturi izbucni aproape simultan și furtunos același «huo» revoltat, pe cînd Trifon Guja, apucînd o piatră, o zvîrli după automobilul ce se depărta scrișnind. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 1.1. (Sistem de) ecuații simultane = (sistem de) ecuații în care mai multe necunoscute intervin deodată în mai multe ecuații. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.