opțiuni
  • info

13 definiții pentru smicura

din care

Explicative DEX

smicura [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 149/8 / V: (înv) zm~, (reg) ~ri, m~ / Pzi: smicur / E: ml *exmiculare cf lat micŭla] 1 vt (Îrg) A sfărâma (1). 2 vt (Îrg; c. i. boabe de porumb) A dezghioca (3). 3 vt (Înv) A biciui. 4 vi (Reg) A tremura. 5 vi (Reg) A purta ceva repede înainte și înapoi. 6-7 vri (Mun; d. copii) A scânci.

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. A sfărîma în bucăți mici; a dumica, a frînge. (Atestat în forma smicuri) [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. ♦ A biciui, a lovi. Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. – Variantă: smicuri vb. IV.

smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA, fărămă)].

smicuri v vz smicura

zmicura v vz smicura

zmicura vb. I. v. smicura.

SMICURI vb. IV v. smicura.

zmícur, a -á v. tr. (lat. *ex-miculo, -áre, d. micula, dim. d. mica, fărmătură). Trans. vest. Fărămițesc, fărîm, frămînt: a zmicura cașu (BSG. 1937, 96).

Ortografice DOOM

smicur.

Etimologice

SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smîc1, în loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)

Sinonime

SMICURA vb. v. biciui, dezghioca, mărunți, pisa sfărâma, șfichiui, zdrobi.

smicura vb. v. BICIUI. DEZGHIOCA. MĂRUNȚI. PISA. SFĂRÎMA. ȘFICHIUI. ZDROBI.

Regionalisme / arhaisme

ZMICURA vb. (Mold., Criș.) A sfărîma, a zdrobi (în bătaie). A: O zmicurară cu cureale verzi. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurînd. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. C: Căutați o căldare și zmicurați pietri și le băgați în căldare. C 1692, 532r. Etimologie: lat. *exmiculare. Cf. s t o r o h ă n i, ș u p i (2).

Intrare: smicura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicura
  • smicurare
  • smicurat
  • smicuratu‑
  • smicurând
  • smicurându‑
 singular plural
  • smicură
  • smicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
 (să)
  • smicur
  • smicuram
  • smicurai
  • smicurasem
a II-a (tu)
  • smicuri
 (să)
  • smicuri
  • smicurai
  • smicurași
  • smicuraseși
a III-a (el, ea)
  • smicură
 (să)
  • smicure
  • smicura
  • smicură
  • smicurase
plural I (noi)
  • smicurăm
 (să)
  • smicurăm
  • smicuram
  • smicurarăm
  • smicuraserăm
  • smicurasem
a II-a (voi)
  • smicurați
 (să)
  • smicurați
  • smicurați
  • smicurarăți
  • smicuraserăți
  • smicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • smicură
 (să)
  • smicure
  • smicurau
  • smicurară
  • smicuraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmicura
  • zmicurare
  • zmicurat
  • zmicuratu‑
  • zmicurând
  • zmicurându‑
 singular plural
  • zmicură
  • zmicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmicur
 (să)
  • zmicur
  • zmicuram
  • zmicurai
  • zmicurasem
a II-a (tu)
  • zmicuri
 (să)
  • zmicuri
  • zmicurai
  • zmicurași
  • zmicuraseși
a III-a (el, ea)
  • zmicură
 (să)
  • zmicure
  • zmicura
  • zmicură
  • zmicurase
plural I (noi)
  • zmicurăm
 (să)
  • zmicurăm
  • zmicuram
  • zmicurarăm
  • zmicuraserăm
  • zmicurasem
a II-a (voi)
  • zmicurați
 (să)
  • zmicurați
  • zmicurați
  • zmicurarăți
  • zmicuraserăți
  • zmicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • zmicură
 (să)
  • zmicure
  • zmicurau
  • zmicurară
  • zmicuraseră
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smicuri
  • smicurire
  • smicurit
  • smicuritu‑
  • smicurind
  • smicurindu‑
 singular plural
  • smicure
  • smicuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smicur
 (să)
  • smicur
  • smicuream
  • smicurii
  • smicurisem
a II-a (tu)
  • smicuri
 (să)
  • smicuri
  • smicureai
  • smicuriși
  • smicuriseși
a III-a (el, ea)
  • smicure
 (să)
  • smicure
  • smicurea
  • smicuri
  • smicurise
plural I (noi)
  • smicurim
 (să)
  • smicurim
  • smicuream
  • smicurirăm
  • smicuriserăm
  • smicurisem
a II-a (voi)
  • smicuriți
 (să)
  • smicuriți
  • smicureați
  • smicurirăți
  • smicuriserăți
  • smicuriseți
a III-a (ei, ele)
  • smicure
 (să)
  • smicure
  • smicureau
  • smicuriră
  • smicuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smicura, smicurverb

  • 1. A sfărâma în bucăți mici. DLRLC
    sinonime: dezghioca dumica frânge mărunți pisa sfărâma zdrobi
    • format_quote [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
    • 1.1. Biciui, lovi, șfichiui. DLRLC
      sinonime: biciui lovi șfichiui
      • format_quote Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.