opțiuni
  • info

11 definiții pentru subroga

din care

Explicative DEX

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare.

subroga vt [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: subrog / E: fr subroger, lat subrogare] 1 (Jur; c. i. persoane) A substitui în cadrul unui raport juridic, urmând ca drepturile și obligațiile celui substituit să revină subrogatului. 2 (C. i. bunuri) A transmite calitățile juridice în cadrul unui patrimoniu ori al altei universalități juridice.

SUBROGA, subrog, vb. I. Tranz. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. ◊ Refl. Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal.

SUBROGA vb. I. tr., refl. (Jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a substitui. [P.i. subrog. / < fr. subroger, cf. lat. subrogare].

SUBROGA vb. tr., refl. (jur.) a înlocui pe cineva, a se substitui cuiva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații. (< fr. subroger, lat. subrogare)

A SUBROGA subrog tranz. jur. (persoane) A înlocui în vederea îndeplinirii unor funcții sau exercitării unor drepturi. [Sil. sub-ro-] /<fr. subroger, lat. subrogare

subrogà v. Jur. a se substitui: să nu se subroge în drepturile creditorului.

*subróg, a -á v. tr. (lat. súb-rogo, -rogáre. – Subrogă și subroagă, să subroge și să subroage. V. rog). Jur. Substitui, pun în loc: să nu se subroge în drepturile creditoruluĭ.

Ortografice DOOM

!subroga (a ~) (desp. su-bro-) vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 2 sg. subrogi, 3 subrogă; conj. prez. 1 sg. să subrog, 3 să subroge

!subroga (a ~) (su-bro-/sub-ro-) vb., ind. prez. 3 subrogă

subroga vb., ind. prez. 1 sg. subrog, 3 sg. și pl. subrogă

Intrare: subroga
  • silabație: su-bro-ga, sub-ro-ga info
verb (VT82)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subroga
  • subrogare
  • subrogat
  • subrogatu‑
  • subrogând
  • subrogându‑
 singular plural
  • subrogă
  • subrogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subrog
 (să)
  • subrog
  • subrogam
  • subrogai
  • subrogasem
a II-a (tu)
  • subrogi
 (să)
  • subrogi
  • subrogai
  • subrogași
  • subrogaseși
a III-a (el, ea)
  • subrogă
 (să)
  • subroge
  • subroga
  • subrogă
  • subrogase
plural I (noi)
  • subrogăm
 (să)
  • subrogăm
  • subrogam
  • subrogarăm
  • subrogaserăm
  • subrogasem
a II-a (voi)
  • subrogați
 (să)
  • subrogați
  • subrogați
  • subrogarăți
  • subrogaserăți
  • subrogaseți
a III-a (ei, ele)
  • subrogă
 (să)
  • subroge
  • subrogau
  • subrogară
  • subrogaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subroga, subrogverb

  • 1. științe juridice A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: substitui înlocui
    • format_quote Debitorul subrogă pe împrumutător în drepturile creditorului. DLRLC
    • format_quote reflexiv Subchiriașul se subrogă întru totul chiriașului principal. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.