sudalmă sf [At: URECHE, L. 174 / V: (înv) sid~, (reg) ~dălnă / Pl: ~dălmi, ~me / E: mg szidalom] (Pop) 1 Înjurătură. 2 Ocară (1).

SUDALMĂ, sudălmi, s. f. (Popular) Înjurătură. Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi, Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate. STANCU, C. 133. Sudălmile i se incîlciră în cerul gurii pînă se înecară într-un scrîșnit. REBREANU, R. II 249. Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele-i sudălmi. ODOBESCU, S. I 174. – Pl. și: sudalme (CAMILAR, N. I 34, STANCU, D. 26, RETEGANUL, P. III 27).

SUDALMĂ sudălmi f. Vorbă sau expresie injurioasă; înjurătură. /<ung. szidalom

sudalmă f. înjurătură: zadarnicele-i sudălmi OD. [Ung. SZIDALOM].

sudálmă f., pl. e și ălmĭ (ung. szidalom. Cp. cu valma). Mold. Trans. Suduĭală, înjurătură.

sidalmă sf vz sudalmă

sudălnă sf vz sudalmă

!sudalmă (pop.) s. f., g.-d. art. sudalmei; pl. sudalme

sudalmă (pop.) s. f., g.-d. art. sudălmii; pl. sudălmi

sudalmă s. f., g.-d. art. sudălmii; pl. sudălmi

sudalmă s. f., pl. sudălmi (sudalme)

sudalmă, pl. sudălmi

sudalmă, -dălmi.

sudalmă (-ălmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă).

SUDALMĂ s. v. afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

sudalmă s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

sudálmă, sudalme, sudălmi, s.f. (reg.) Înjurătură, ofensă, ocară: „Și-odată, când a fost Casa Dracilor mai plină de feciori și fete, acolo după miezul nopții, odată s-aud niște floșcoieli, țipotituri și sudălmi și vorbe spurcate, cum n-ai mai auzit în veci” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). – Din magh. szidalom „ocară” (influențat, probabil, de sudui) (Scriban, MDA).

sudalmă, sudalme, sudălmi, s.f. – (reg.) Înjurătură, ofensă, ocară: „Și-odată, când a fost Casa Dracilor mai plină de feciori și fete, acolo după miezul nopții, odată s-aud niște floșcoieli, țipotituri și sudălmi și vorbe spurcate, cum n-ai mai auzit în veci” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). – Din magh. szidalom „ocară” (influențat, probabil, de sudui) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

sudalmă, sudălmi, s.f. – Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom (Cihac, Galdi cf. DER).