SULGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în Evul Mediu, în Țările Române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec.

sulgiu¹ sn [At: (a.1600) IORGA, S. D. XI, 237 / V: sulj sn / A și: sulgiu / Pl: ~uri / E: ns. cf sulger] (În evul mediu, în țările române) Dare percepută pe vite sau pe oi tăiate ori pentru vacile cu lapte Vz: văcărit.

SULGIU, sulgiuri, s. n. Dare percepută în evul mediu, în țările române, pentru vitele sau oile tăiate ori pentru vacile cu lapte. – Et. nec.

sulgiu n. od. dare pe laptele vacilor: sulgiul pe vaci, goștina pe oi, desetina pe stupi. [V. sulger].

sulgíŭ n., pi. urĭ (turc. sütcü, lăptar. V. sulger). Vechĭ. Un bir pe vacile cu lapte (Xen. 5, 186). – La Tkt. și Cdr. greșit sulgĭ.

sulj sn vz sulgiu¹

sulgiu s. n., art. sulgiul; pl. sulgiuri

sulgiu [giu pron. gĭu] s. n., art. sulgiul; pl. sulgiuri

sulgiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sulgiul; pl. sulgiuri

sulgiu (-uri), s. n. – Dare percepută pentru tăierea vitelor mari. Origine necunoscută. Legătura cu tc. sütcü „lăptar” (Scriban) este improbabilă. În general glosează ca „impozit pe lapte”, definiție ce este inexactă. Sec. XVII, înv.