SUPRACOPERTĂ, supracoperți, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. [Pl. și: supracoperte] – Supra¹- + copertă.

supracopertă sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: supra¹- + copertă] Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, carton subțire etc., care acoperă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării și realizării unei prezentări grafice mai atrăgătoare Si: anvelopă (5).

SUPRACOPERTĂ, supracoperte, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra¹- + copertă.

SUPRACOPERTĂ s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].

SUPRACOPERTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)

SUPRACOPERTĂ ~e f. Copertă suplimentară, tipărită special, care se îmbracă peste coperta de bază a unei cărți. [Sil. su-pra-] /supra- + copertă

supracopertă (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supracoperții/supracopertei; pl. supracoperți/supracoperte

!supracopertă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supracoperții/supracopertei; pl. supracoperți/supracoperte

supracopertă s. f. (sil. -pra-) → copertă

SUPRACOPERTĂ s. anvelopă. (~ unei cărți.)

SUPRACOPERTĂ s. anvelopă. (~ unei cărți.)