săpălău sn [At: DRLU / V: sapa~ (Pl: și sapalauă) / Pl: ~laie / E: sapă¹ + -ălău] 1-2 (Buc; Trs, șdp) Sapă¹ (1) mare și grea. 3 (Trs; îf sapalău) Târnăcop. 4 (Reg) Ghionoi. 5 (Trs; Mar) Otic (1). 6 (Mar; Trs; îf sapalău) Unealtă cu care se jupoaie scoarța de pe trunchiurile de copaci.

sapalău sn vz săpălău

săpălău s. v. OTIC. TÎRNĂCOP.

săpălău, săpălaie, s.n. (reg.) 1. sapă mare și grea. 2. (în forma: sapălău) târnăcop. 3. târnăcop a cărui parte metalică e ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt capăt; ghionoi. 4. lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; otic. 5. (în forma: sapălău) unealtă cu care se jupoaie scoarța de pe trunchiurile de copaci.

săpălắu, s.n. 1. Sapă mare și grea. 2. Târnăcop. 3. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sapă + suf. -ălău (MDA).

săpălău, s.n. – 1. Sapă mare și grea. 2. Târnăcop. 3. Lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului. – Din sapă (< lat. sappa) + suf. -ălău (MDA).