TETRARH, tetrarhi, s. m. (în Imperiul Roman) Suveran sau guvernator al unui sfert de regat ori al unei provincii. ♦ Fiecare dintre cei patru membri ai unei tetrarhii. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.

tetrarh sm [At: N. TEST. (1648) 18^v/21 / V: (înv) ~ă / S și: (înv) ~rch / Pl: ~i / E: gr τετράρχης, fr tétrarque] 1 Guvernator al unei părți din Imperiul Roman. 2 Unul dintre cei patru membri ai unei tetrarhii (2). 3 Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului.

TETRARH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque.

TETRARH, tetrarhi, s. m. Guvernatorul unei tetrarhii.

TETRARH s.m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. [< lat., gr. tetrarches < tetra – patru, archos – șef].

TETRARH s. m. 1. guvernator al unei tetrarhii. 2. titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. (< fr. tétrarque, lat. tetrarches, gr. tetrarkhes)

TETRARH ~i m. 1) Guvernator al unei tetrarhii. 2) Principe tributar de la hotarele de răsărit ale imperiului roman. /<lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque

tetrarhă sm vz tetrarh

tetrarh (desp. te-trarh) s. m., pl. tetrarhi

!tetrarh (te-trarh) s. m., pl. tetrarhi

tetrarh s. m. (sil. mf. tetr-), pl. tetrarhi