opțiuni
  • info

17 definiții pentru tologi

din care

Explicative DEX

TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGI, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

tologi2 vrr [At: CV 1950, nr. 11-12, 39 / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) A se asocia (3).

tologi1 vr [At: NEGRUZZI, S. I, 223 / Pzi: ~gesc / E: nct] 1 (Mol) A se tolăni (1) (pe iarbă). 2 (Reg) A se da de-a rostogolul.

TOLOGI, tologesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. ♦ Tranz. A călca în picioare (iarbă, semănături); a culca la pămînt. [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76.

A TOLOGI ~esc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

A SE TOLOGI mă ~esc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.

tologì v. Mold. a se tolăni: se tologia numai pe covoare CR. [V. tolănì].

tolăni [At: POLIZU / V: (reg) tălă~, ~loni / Pzi: ~nesc / E: ns cf tologi] (Pop) 1 vr (D. ființe) A se întinde într-o poziție comodă (pentru a se odihni) Si: a se lungi, a se trânti1 (12), (reg) a se răbuni1, a se răcăși, a se tologi1 (1). 2 vi (Pex) A lenevi.

tolănì v. a se întinde comod: tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold. tologì: origină necunoscută].

tologésc (est) și tolănésc (mă) (vest) v. refl. (cp. cu ung. tolongani, a se îndesa, cu rom. toloacă și cu tolocesc). Fam. Mă culc, mă întind: copiiĭ se tologise pe covor.

Ortografice DOOM

tologi2 (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tologesc, 3 sg. se tologește, imperf. 1 sg. mă tologeam; conj. prez. 1 sg. să mă tologesc, 3 să se tologească; imper. 2 sg. afirm. tologește-te; ger. tologindu-mă

tologi1 (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, 3 sg. tologește, imperf. 1 tologeam; conj. prez. 1 sg. să tologesc, 3 să tologească

!tologi (a ~) (a lăsa un teren necultivat) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 să tologească

!tologi (a se ~) (a se tolăni) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tologește, imperf. 3 sg. se tologea; conj. prez. 3 să se tologească

tologi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tologesc, imperf. 3 sg. tologea; conj. prez. 3 sg. și pl. tologească

Sinonime

TOLOGI vb. v. întinde, lungi, tolăni.

tologi vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.

Intrare: tologi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tologi
  • tologire
  • tologit
  • tologitu‑
  • tologind
  • tologindu‑
 singular plural
  • tologește
  • tologiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tologesc
 (să)
  • tologesc
  • tologeam
  • tologii
  • tologisem
a II-a (tu)
  • tologești
 (să)
  • tologești
  • tologeai
  • tologiși
  • tologiseși
a III-a (el, ea)
  • tologește
 (să)
  • tologească
  • tologea
  • tologi
  • tologise
plural I (noi)
  • tologim
 (să)
  • tologim
  • tologeam
  • tologirăm
  • tologiserăm
  • tologisem
a II-a (voi)
  • tologiți
 (să)
  • tologiți
  • tologeați
  • tologirăți
  • tologiserăți
  • tologiseți
a III-a (ei, ele)
  • tologesc
 (să)
  • tologească
  • tologeau
  • tologiră
  • tologiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tologi, tologescverb

regional
  • 1. tranzitiv A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. reflexiv pasiv (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Tătarii] sămănăturile le tologeau cu caii lor. ȘEZ. V 76. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre oameni și animale) A se tolăni (pe iarbă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lungi tolăni întinde
    • format_quote Cum ajungem la cîmp, Trăsnea se tologește pe-un hat. CREANGĂ, A. 87. DLRLC
    • format_quote După prînz, ne-am dus în grădină și ne-am tologit subt un bătrîn plop. NEGRUZZI, S. I 223. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.