3 definiții pentru tolteu
Explicative DEX
toltéŭ și teltéŭ n., pl. eĭe (ung. töltö, care umple, adică „coș de turnat, de umplut”). Vest. Tîrnă, coș lat cu doŭă toarte. – În Arg. chelteŭ.
Etimologice
tolteu (-eie), s. n. – Coș mare. Mag. töltö (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
tolteu, tolteie, s.n. (reg.) coș lat, cu două toarte; târnă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: tolteu
tolteu substantiv neutru
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)