trușcă sf [At: BĂCESCU, PĂS. 166 / Pl: ~ște, ~ști / E: ucr трюшка] (Zlg; Mar) Curcă (Meleagris gallopavo).

trușcă, truște, s.f. (reg.) curcă.

trúșcă, truște, s.f. (reg.) Pasăre de curte; curcă (Maleagris gallopavo): „Și taie trușca cé mare / Și o pune pă frigare” (Bilțiu, 2006: 103). – Din ucr. truška (MDA).

trușcă, truște, s.f. – (reg.) Curcă (Maleagris gallopavo), pasăre de curte. Atestat în satele de pe Iza, Vișeu, dar și Budești, Hoteni: „Și taie trușca ce mare / Și o pune pă frigare” (Bilțiu, 2006: 103). – Din ucr. truška (MDA).

trușcă, truște, s.f. – Curcă (Maleagris gallopavo), pasăre de curte. Atestat în satele de pe Iza, Vișeu, dar și Budești, Hoteni. – Din ucr. truška (MDA).