trancana sf [At: PANN, P. V. III, 95/8 / V: (reg) trăncălaie, trăncăna, trăncănaie (Pl: trăncănăi), trâncănaie, trăncănale / Pl: ~le / E: ns cf tranc¹, trăncăni] 1 (Reg) Vorbă goală Si: (pfm) palavră. 2 (Reg; lpl) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine) Si: (pop) calabalâc, catrafuse, (reg) trancote (4). 3 (Olt; lpl; îf trăncănăi) Toate vasele (de pământ) ale unei gospodării. 4 (Reg; îf trăncăna) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: (reg) trăncănău² (6).

TRANCANA, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. și: (2) trăncănăi] – Postverbal al lui trăncăni.

trancanà (trăncănaie) f. 1. vorbă seacă, fleacuri: de aste vorbe de ale tale, gogoșele, trancanale PANN; 2. catrafuse: ia să adunăm ale trăncănai de pe afară ISP. [Tras din trăncănì].

trăncălaie sf vz trancana

trăncăna sf vz trancana

trăncănaie sf vz trancana

trâncănaie sf vz trancana

TRANCANALE s. f. pl. (Și în forma trăncănăi) 1. Vorbe goale, palavre. D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine); catrafuse, cioveie. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. – Variantă: trăncănăi (ISPIRESCU, L. 390) s. f. pl.

TRĂNCĂNĂI s. f. pl. v. trancanale.

trancanále f. pl. (d. a trăncăni). Munt. Olt. Fam. Catrafuse, cĭuveĭe: a venit cu toate trancanalele. Palavre, cîntece de viorĭ și cobze, zdrancanale: de-aste vorbe de-ale tale, gogoșele, trancanale (Pan).

trăncănăĭ f. pl. (de la singularu rar trăncănaĭe, var. din trancanale). Munt. vest. (Isp.). Catrafuse.

TRANCANA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

trancana s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFASUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

TRANCANALE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.

trancanale s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ȚOALE.

trancana, trancanale, s.f. (pop.; înv.) 1. vorbă goală; fleacuri. 2. (la pl.) lucruri casnice mărunte; catrafuse.

trăncănaie, trăncănăi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. catrafuse. 2. (la sg.) vorbă goală.